Spuneam în numărul trecut că ar trebui să ne iubim cu adevărat oraşul, să-i vedem frumuseţea şi forţa, dar şi vulnerabilităţile şi, într-un final, să vedem ce e de făcut pentru a construi o relaţie funcţională cu el. A avea o relaţie funcţională cu oraşul în care trăim înseamnă a avea o relaţie funcţională, construită pe baze sănătoase, cu administraţia oraşului. Nu cred că este bucureştean, fie el get-beget sau la prima generaţie pe malurile Dâmboviţei, să nu-şi dorească acest lucru, indiferent dacă este om de afaceri, practică o profesie liberală, este salariat sau pensionar. În toamna acestui an, avem şansa reală a unui “punct şi de la capăt” în relaţia contribuabil – administraţie publică. E de datoria noastră, a tuturor, să nu o irosim!
Ca în orice relaţie aflată în fază incipientă, partenerii trebuie să ştie cu ce “bagaj” pleacă la drum. Iată de ce apreciez foarte mult iniţiativa primarului ales, Nicuşor Dan, de a realiza un audit de amploare la nivelul Primăriei Capitalei şi al instituţiilor din subordine, inclusiv la nivelul companiilor municipale. Este o idee care ar trebui preluată şi de primarii de sector, astfel încât noua administraţie să ştie exact cum au fost folosite resursele primăriilor, care este situaţia financiară reală a fiecărei instituţii, care sunt punctele forte, dar mai ales cele slabe ale fiecărei entităţi în parte, astfel încât măsurile de eficientizare a activităţii şi priorităţile pe termen scurt şi mediu ale administraţiei să fie stabilite în cunoştinţă de cauză.
Sunt manager de criză, cu foarte mulţi ani de experienţă în spate. În această calitate, analizând informaţiile publice, nu pot să nu remarc faptul că în ultimii ani au existat diferenţe consistente între veniturile estimate ale Primăriei, care au stat la baza construcţiei bugetare votate în Consiliul General, şi veniturile realizate efectiv. O construcţie bugetară nerealistă nu este utilă nimănui; “ne furăm singuri căciula”. O altă obeservaţie vizează structura cheltuielilor, care nu a fost întotdeauna optimă. De exemplu, în acest an, potrivit bugetului estimat, cheltuielile totale se cifrează la 10,051 miliarde lei din care 1,94 miliarde lei au fost alocate pentru cheltuieli de personal, alte 1,96 miliarde lei pentru achiziţia de bunuri şi servicii şi doar 2 miliarde de lei pentru investiţii, în condiţiile unor venituri totale estimate de 10,044 miliarde lei (a se vedea şi faptul că veniturile sunt mai mici decât cheltuielile). Deci, avem cheltuieli cu personalul comparabile cu fondurile alocate investiţiilor în cel mai mare oraş şi cel mai important pol economic al ţării.
Şi astfel ajungem la alte probleme sensibile ale administraţiei publice şi ale instituţiilor din subordinea acesteia: suprapopularea, nivelul de salarizare, slaba pregătire profesională, aroganţa şi tupeul angajaţilor. Asistăm la situaţia paradoxală în care salariaţi care nu preau au habar cu ce se ocupă sunt plătiţi regeşte pentru servicii de foarte slabă calitate, pentru indolenţă şi nepăsare. De exemplu, un şef de serviciu în Primăria Generală are un salariu de bază de 13.842 lei, la care se adaugă un spor pentru condiţii vătămătoare de 1.769 lei, un expert nivel superior este plătit cu 11.969 lei brut, iar un referent cu studii medii cu 6.347 lei brut. Situaţii similare se înregistrează la nivelul primăriilor de sector, al instituţiilor din subordinea acestora, inclusiv al Poliţiei locale, dar şi la nivelul companiilor municipale.
Cred că este momentul ca personalul să fie restructurat, organigramele să fie “curăţate”, simplificate, flexibilizate, în concordanţă nu nevoile contribuabilului, fie el persoană fizică sau juridică, iar grilele de salarizare să fie aduse la nivelul pieţei. În nicio ţară din Uniunea Europeană salariile în administraţie şi în aparatul bugetar nu sunt mai mari decât în sectorul privat. Este o anomalie care trebuie corectată. În ceea ce priveşte companiile municipale, din nou, nu am cum să nu salut declaraţiile primarului ales privind soarta acelor adevăraţi coloşi cu picioare de lut, ineficienţi şi costisitori.
Revenind la ideea de a construi o relaţie pe baze sănătoase între contribuabil şi administraţie, este absolut necesar ca respectul să fie o constantă şi nu o excepţie. Funcţionarii din primărie trebuie, în sfârşit, să înţeleagă faptul că sunt plătiţi din banii contribuabilului şi că acesta trebuie tratat cu respectul cuvenit, aşa cum sunt trataţi clienţii în orice companie privată. În caz contrar, noi, contribuabilii, aşteptăm de la această nouă administraţie să ia măsuri. Consider ca este absolut necesară dezvoltarea rapidă a unui mecanism prin care contribuabilul poate oferi feedback după fiecare interacţiune cu personalul din administraţie (înregistrare cu CNP, în cazul persoanelor fizice sau CUI, în cazul persoanelor juridice). Astfel, în timp real, pot fi luate măsuri de rezolvare a problemelor, dar şi de recompensare a acelor funcţionari care au constant referinţe excelente din partea beneficiarilor.
De ce anume mai este nevoie pentru o relaţie bună, durabilă? De corectitudine! Achiziţiile de bunuri şi servicii ale administraţiei au fost întotdeauna puse sub un mare semn de întrebare, care a descurajat de multe ori companiile oneste să lucreze cu primăriile. Una dintre marile speranţe ale comunităţii de afaceri legate de această nouă echipă vizează transparentizarea achiziţiilor publice. Ne dorim în cât mai scurt timp operaţionalizarea unui sistem electronic similar cu SEAP, astfel încât din ce în ce mai multe companii să aibă acces la contracte atribuite de primărie, iar achiziţiile să fie făcute transparent, la preţuri corecte. Este o soluţie eficientă care ar diminua substanţial nivelul corupţiei din primării.
Cred că sunteţi de acord cu mine că într-o relaţie onestă este importantă setarea corectă a aşteptărilor partenerilor, în special în ceea ce priveşte problemele sensibile şi aici aş aminti una singură, poate cea mai dureroasă: traficul infernal. Evident că este iraţional să dorim un plan investiţional care să rezolve într-un an-doi-trei probleme care trenează de 30 de ani, însă, într-o primă etapă, realizarea unor paşi constanţi în vederea optimizării şi finalizării proiectelor de infrastructură începute de administraţiile precedente, operaţionalizarea unui sistem de management al traficului şi construirea unei şosele de centură moderne, în regim de autostradă, cred că sunt posibile şi absolut necesare.
Aceste investiţii prioritare, vital a fi făcute, se vor întoarce rapid în bugetul local, prin taxe şi impozite, plătite de cei care vor alege Bucureştiul pentru planurile lor de business. Nu mai vorbim despre reducerea poluării şi decongestionarea traficului. În plus, parte din bani pot proveni de la Uniunea Europeană, prin diverse programe, mai ales că în contextul pandemiei de coronavirus, este foarte probabil ca UE să îşi relaxeze și mai mult regulile în ciclul bugetar 2021-2027.
Să nu uităm că Bucureştiul este cel mai important centru economic al ţării. În 2019, potrivit unei analize Keysfin, companiile din capitală au realizat o cifră de afaceri totală de 570,8 miliarde lei, Bucureştiul fiind urmat la mare de distanță de județele Ilfov, cu 111,8 miliarde lei și Timiș, cu 67,2 miliarde lei. În ceea ce priveşte profiturile companiilor, Capitala este tot pe primul loc, cu 30,9 miliarde lei, fiind urmată de județele Ilfov, cu 6 miliarde lei, și Cluj, cu 5,2 miliarde lei.
Închei, întorcându-mă la poziţia mea oficială, aceea de director general al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, din care asigur noua administraţie că va avea în organizaţia noastră un partener serios şi responsabil pentru proiectele dedicate Capitalei şi locuitorilor săi, îndeosebi în cele dedicate comunităţii de afaceri.
Până data viitoare, iubiţi Bucureştiul!
George VODISLAV
george.vodislav@ccib.ro
