După preluarea mandatului de primar general, Nicuşor Dan spunea că „Bucureştiul are trei mari probleme: termia, gunoiul şi locurile de parcare”. Aş avea multe de spus despre toate trei, însă astăzi mă voi referi doar la gunoi.
Bucureștiul produce un milion de tone de gunoi, anual. Gropile de depozitare sunt tot mai pline, legile europene, drastice cu poluatorii. Capitala României riscă penalități comunitare dure, din cauză că nu reciclează suficiente deșeuri. La toate acestea se adaugă lipsa unei strategii coerente de rezolvare a problemei şi dispute mai mari sau mai mici între furnizori şi beneficiari. Aş începe cu acestea din urmă.
După cum ştiţi, de ceva vreme, sectorul 1, cel mai mare şi bogat sector al capitalei, este sufocat de saci de gunoi neridicaţi de zile bune de compania de salubritate. În plină pandemie, sectorul riscă să devină un adevărat focar de infecţie, iar locuitorii acestei părţi a Capitalei sunt expuşi la adevărate bombe biologice, dat fiind faptul că maldăre de deşeuri menajere (câte contaminate cu Sars-Cov-2?) zac pe trotuare, în jurul stâlpilor. De ce s-a ajuns aici? Din cauza unui conflict între actualul primar, Clotilde Armand, şi compania de profil. În opinia mea, acesta este vârful iceberg-ului. Problema gestionării deşeurilor şi deszăpezirii în Capitală este veche; după 1990 nu a fost an în care să nu izbucneacnească 2-3 scandaluri majore pe subiectele enunţate.
În ceea ce priveşte firmele de profil, firme private, al căror scop este să facă profit cât mai mare, acestea nu pot fi învinuite pentru că an de an vin cu preţuri mai mari, cu contracte mai stufoase, cu clauze care să le fie favorabile. Ştiţi vorba aceea românească: „Nu e prost cine cere, e prost cine dă”. Ceea ce ne aduce la cei care dau, adică la reprezentanţii administraţiei publice.
După 1990, indiferent de culoare politică, doctrina şi background profesional comportamentul celor aleşi să administreze Capitala a fost în linii mari acelaşi. Parcă am fi într-o piesă de teatru desuetă, jucată la nesfârşit, stagiune după stagiune. Toţi au dat vina pe „greaua moştenire”, toţi au invocat că au puteri limitate şi incapacitatea de a face cu adevărat ceva nu li se poate imputa lor, ci este generată de lipsa majorităţii în Consiliu, iar dacă au avut şi majoritate, atunci piedicile sigur veneau de la centru, adică de la Guvern.
Cred că este momentul ca la nivelul administraţiei publice locale să se producă o schimbare de mentalitate. Adică este nevoie de o gândire de manager şi de asumarea responsabilităţii. Da, pot să înţeleg că noua administraţie este nevoită să lucreze cu prestatorii de servicii în baza unor contracte nu foarte avantajoase pentru primărie. E o situaţie grea, dar nu fără ieşire. Până la expirarea acestora, părţile se pot aşeza la masa negocierilor, pot fi găsite soluţii juridice şi financiare în limitele contractului în vigoare şi cu respectarea legii. Echipele de specialişti pot determina cu exactitate ce s-a făcut, ce nu s-a făcut, se pot face recalculări, eşalonări etc.
Cred că acesta este momentul nu numai pentru edilul sectorului 1, ci şi pentru edilii celorlalte sectoare de a se apleca cu atenţie asupra contractelor cu firmele de salubritate. Cred că, la scadenţă, aceste contracte ar trebui simplificate şi defalcate astfel încât să fie uşor de calculat cât se plăteşte şi pentru ce servicii. De asemenea, se impune monitorizarea fermă prin GPS şi chiar video, astfel încât beneficiarul să poată verifica prestarea serviciilor respective. În plus, cred că regimul sancţiunilor aplicate ambelor părţi pentru nerespectarea clauzelor contractuale ar trebui să fie clar şi uşor de pus în practică. În opinia mea, ar trebui ca de la an la an să poată fi observată o creştere a calităţii serviciilor prestate, care ar trebui să fie similare cu ceea ce oferă societăţile de profil în ţările vest-europene, membre ale UE. Firmele de salubritate trebuie obligate, contractual, să se tehnologizeze, să creeze mai multe puncte moderne de colectare și sortare a deșeurilor. De multe ori, gunoaiele sunt depozitate pe străzi, lângă stâlpi și copaci din cauza că infrastuctura de depozitare lipsește sau este precară.
Dacă toate acestea vor fi puse în practică, în mod obligatoriu, suma de plată trebuie prevăzută integral în buget. Nu poţi cere calitate, promptitudine şi rigurozitate dacă nu plăteşti la timp pentru serviciile prestate. E inadmisibilă atitudinea „pun cât pot şi mai vedem noi după aceea”, pentru ca apoi fostul edil să recomande să fie luate fonduri de la investiţii pentru a fi plătită firma de salubritate.
Şi cred că edilii trebuie să mai facă ceva: să-i informeze și apoi să-i civilizeze pe bucureşteni. Cu forţa dacă trebuie, dar să-i civilizeze. Cum? Simplu! Legea spune că depozitarea deşeurilor pe străzi, trotuare sau spaţii verzi este strict interzisă şi atrage sancţionarea contravenţională cu amenzi cuprinse între 2.000 de lei şi 5.000 de lei. Poliţia locală trebuie să iasă pe teren (pentru că are aceste atribuțiuni prevăzute în legea de funcționare), în toată Capitala, şi să o aplice, după ce, în prealabil, administraţia publică s-a asigurat, pe de o parte, că infrastructura este suficientă, nedeteriorată și funcțională, iar pe de altă parte, că le este clar tuturor când se colectează, ce se colectează şi în ce condiţii.
Nicuşor Dan promite că în circa un an şi jumătate în Capitală se va putea face cu adevărat colectare selectivă a deşeurilor. Până atunci, cantitatea de gunoi care trebuie să ajungă la gropile de la Chiajna şi Vidra este enormă. O altă problemă o constituie gropile ilegale de gunoi la care se produc incendii, cele mai multe voite şi cu consecinţe pentru aerul din Bucureşti. În plus, avertismentele de la Bruxelles se intensifică, în ceea ce priveşte progresele infime făcute de ţara noastră în sortarea, depozitarea și valorificarea deșeurilor municipale, în ciuda sumelor imense de bani alocate de UE. „Gropile de gunoi sunt focare de infecție pentru cetățenii români” o spun cei de la Comisia Europeană. Noi, bucureştenii, o simţim pe pielea noastră.
În acest context, este absolut necesară realizarea şi punerea în practică a unei strategii coerente de gestionare a deşeurilor. Sunt bani europeni disponibili, trebuie doar voinţă şi să luăm ceea ce funcţionează în cazul altor capitale europene. Iar edilul să gândească ca un manager, de criză, dacă este cazul, dar ca un manager.
Până data viitoare, iubiţi Bucureştiul!
George VODISLAV
george.vodislav@ccib.ro
