Provocările geopolitice, tendințele inflaționiste și presiunea crescută cu privire la aspectele de mediu, sociale și de guvernanță (ESG), principalele riscuri care afectează relațiile cu furnizorii

Conform , realizat în 40 de țări, inclusiv în România, liderii globali intervievați consideră că provocările geopolitice (61%), tendințele inflaționiste (46%) și preocupările legate de capacitatea de a gestiona presiunea crescută (40%) cu privire la aspectele de mediu, sociale și de guvernanță (ESG) sunt principalele riscuri care le afectează relațiile cu furnizorii.

Studiul citat evidențiază, de asemenea, măsurile pe care organizațiile le iau pentru a gestiona riscurile generate de relația cu furnizorii, acestea acordând prioritate: înnoirii metodologiei, politicilor și standardelor generale utilizate (63%), consolidării rolului echipei de conducere în gestionarea relațiilor cu colaboratorii (48%) și îmbunătățirii competențelor angajaților (47%). Pe lângă aceste trei zone, în topul priorităților, se mai află tehnologia și datele, 45% dintre respondenți susținând că este încă nevoie de investiții în aceste domenii.

În ceea ce privește măsurile legate de sustenabilitate, mai mult de jumătate (56%) dintre respondenți consideră că au o cultură organizațională care ajută angajații să înțeleagă și să gestioneze mai bine riscurile și oportunitățile legate de ESG în relația cu furnizorii. Cu toate acestea, potrivit studiului citat, companiile vor fi nevoite să găsească moduri de a îmbunătăți trasabilitatea datelor în relațiile cu furnizorii, o treime dintre respondenți (31%) afirmând că datele generate intern sau extern pe teme legate de ESG au o calitate scăzută sau foarte scăzută.

De asemenea, studiul arată că, pentru a spori încrederea în partenerii ce fac parte din lanțul de aprovizionare și în alți terți, organizațiile își concentrează investițiile către anumite domenii, îndeosebi către diminuarea riscurilor digitale, care sunt percepute de aproape două treimi dintre respondenți (62%) ca fiind cele mai importante pentru asigurarea fiabilității furnizorilor.

„Nevoile organizațiilor și gradul lor de maturitate pot dicta melanjul de măsuri pe care acestea trebuie să le aibă în vedere pentru a gestiona cele mai presante riscuri legate de lanțul de aprovizionare. De exemplu, din punctul de vedere al securității, construirea unui lanț de aprovizionare rezilient necesită o abordare structurată, care începe cu evaluarea maturității digitale a partenerilor de afaceri. Următorul pas firesc este stabilirea unui plan de transformare care să permită implementarea unor puncte de control în domeniul securității cibernetice pe parcursul întregii perioade de colaborare cu partenerii externi”, apreciază Andrei Ionescu, Partener Coordonator, Consultanță în managementul riscului, Deloitte România.

Adoptarea tehnologiei poate ajuta, de asemenea, la îmbunătățirea relațiilor cu furnizorii, oferind organizațiilor posibilitatea de a realiza o segmentare și o monitorizare mai eficientă a acestora. Studiul evidențiază faptul că doar jumătate dintre respondenți segmentează oficial furnizorii în funcție de riscul pe care aceștia îl pot reprezenta. Mai mult, studiul denotă existența unui decalaj care necesită eforturi suplimentare, șase din zece organizații (62%) susținând faptul că utilizează tehnici de monitorizare digitală, dar pentru un sfert  dintre furnizori. Cu toate acestea, puțin peste jumătate din participanții la studiu (51%) consideră că volumul activităților de audit al furnizorilor va crește pe măsură ce noile tehnologii vor fi mai utilizate.

„Printre altele, companiile ar trebui să facă apel la tehnologii emergente atunci când își propun să reducă riscurile, să sporească încrederea și să eficientizeze relația cu furnizorii. Cu toate acestea, tehnologia în sine poate genera riscuri în domenii precum securitatea cibernetică sau altele, unul dintre acestea fiind utilizarea acestor soluții și de către competitori, cu scopul de a perturba modelele de business”, este de părere Clarisa Bulai, Director, Consultanță în managementul riscului, Deloitte România.

Concluziile studiului cuprind perspectivele a peste 1.300 de lideri din întreaga lume. (C.Ș.)




Legea Avertizorului în Interes Public: cinci paşi de urmat de companiile care intră din acest an sub incidenţa legii

material de opinie de Andreea Simion, Manager, Forensic & Integrity Services, EY România și Anca Atanasiu, Avocat, Senior Managing Associate, Băncilă, Diaconu şi Asociaţii

Dacă anul trecut, în luna decembrie, intra în vigoare Legea 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public, fiind stabilit cadrul general cu privire la protecția persoanei care sesizează încălcări ale legii (avertizorul în interes public), doar pentru instituțiile publice şi companiile private cu mai mult de 249 de angajaţi, începând din acest an (17 decembrie, mai exact), prevederile vor fi aplicabile și persoanelor juridice private care au între 50 și 249 de angajați.

Legea defineşte cadrul, necesar şi obligatoriu, de transparenţă şi corectitudine prin care se poate crea şi menţine o bună cultură a integrităţii organizaţionale de către companiile româneşti şi entităţile publice deopotrivă.

În virtutea acestei legi, aidoma instituţiilor şi companiilor care au intrat sub umbrela prevederilor încă de anul trecut, şi companiile mici şi medii (ca număr de angajaţi) vor avea câteva obligaţii foarte clar stipulate în lege. Este vorba în primul rând despre obligaţia de a stabili canale de raportare, cu îndeplinirea câtorva criterii: confidențiale, interne (accesibile și terților), care să fie concepute, stabilite și utilizate într-un mod sigur, astfel încât să permită menținerea comunicării cu avertizorul. Se adaugă obligația de informare, care înseamnă confirmarea de primire a raportului către avertizor în termen de şapte zile și feedback în termen de trei luni. La fel de importantă este realizarea investigaţiilor interne în urma sesizării avertizorului, prin care se verifică şi se soluţionează aspectele raportate ca fiind în neregulă. De asemenea, companiile au obligaţia de a asigura protecţia identităţii (confidenţialitatea), protecția avertizorilor de integritate împotriva represaliilor, la care se adaugă aceea de a furniza informații clare și accesibile privind procedurile de raportare externă. De altfel, pentru faptul că nu au asigurat prin proceduri clare de lucru confidenţialitatea avertizorilor, legea prevede pentru companii cea mai drastică sancţiune, respectiv 40.000 lei (circa 8.000 euro echivalent).

Cei cinci paşi esenţiali pentru conformitate

1.Înţelegerea organizaţiei şi stabilirea obiectivelor, în funcţie de dimensiunea, cultura, tipul de activitate şi guvernanţa corporativă

Primul şi cel mai important pas este definirea obiectivelor pe care compania doreşte să le îndeplinească aplicând legea avertizorului, iar răspunsul poate fi de la simplu (doar conformitate, pentru că aşa cere legea) la complex, caz în care compania vizează mai mult de atât, respectiv, crearea unei culturi de integritate.

2. Întocmirea unui plan de acţiune şi stabilirea responsabilităţilor

Este importantă stabilirea responsabililor şi completarea cadrului procedural cu un ofiţer de etică, responsabil să primească rapoartele şi să administreze canalul de raportare convenit intern. Acest responsabil poate fi o persoană sau o echipă, internă sau externă. În cazul alegerii variantei interne, aceasta poate fi formată din angajaţi ai departamentului juridic, HR, compliance etc., pentru că sunt angajaţii care se ocupă, prin natura atribuţiilor, şi de partea de integritate a salariaţilor şi a companiei. Varianta externalizării este de luat în calcul, cel puţin din punct de vedere al eficienţei, rapidităţii şi independenţei în rezolvarea raportărilor. În plus, să nu uităm de nivelul ridicat de specializare al unui potenţial responsabil extern, care se va ocupa de preluarea, trierea şi rezolvarea sesizărilor. De asemenea, în implementarea planului de acţiune privind aplicarea legii trebuie avut în vedere, ca pas esenţial, stabilirea canalului/ canalelor de raportare.

3. Identificarea canalului de raportare adecvat

Legea nu face menţiuni speciale şi, practic, acest aspect este lăsat la aprecierea fiecărei companii şi a persoanei responsabile din companie. De asemenea, nu este obligatoriu să existe un canal de raportare anonimă, dar trebuie asigurată maxima confidenţialitate a raportărilor. Canalul de raportare trebuie astfel conceput, încât să protejeze confidențialitatea (sau chiar anonimitatea) avertizorilor, ușor accesibil, în mod ideal cu mai multe opțiuni de raportare (de ex.. e-mail, telefon, website sau aplicație mobilă), protecția împotriva represaliilor, dar şi imparțialitatea, prin gestionarea clară a proceselor şi independenţa persoanei desemnate.

Pe de altă parte, acesta trebuie să fie clar şi fiabil, să permită colectarea de informații suficiente pentru a iniţia o investigație. Importantă este şi persoana desemnată, care va trebui să fie instruită permanent pentru a primi rapoarte, a înțelege diferitele tipuri de activități frauduloase, astfel încât să aplice cu acurateţe politicile și procedurile stabilite.

4. Implementarea procesului de raportare, redactarea și implementarea procedurilor

Procedura de gestionare a cazurilor este la fel sau chiar mai importantă ca politica privind avertizările în interes public, pentru că ajută în gestionarea rapidă a unor cazuri sensibile. Prin urmare, această procedură trebuie să fie bine gândită, creată în acord cu realitatea companiei şi implementată prin instruiri periodice pentru a le reaminti persoanelor responsabile cum ar trebui să acţioneze şi ce anume trebuie să facă pentru a atinge obiectivele stabilite prin Politica de Whistleblowing. Companiile pot opta pentru o politică de raportare integrată în regulamentul intern existent sau să creeze un regulament separat (varianta recomandată).

5. Campania de comunicare și instruirea personalului relevant

În opinia noastră, ar trebui create două categorii de traininguri pentru a asigura o bună implementare a legii, respectiv una pentru angajaţi şi una pentru echipa de preluare şi răspuns. În acest din urmă caz, sunt obligatorii detalii despre forma şi variantele de raportare – către autorităţi sau divulgare publică (cu risc reputaţional asociat), în afara celui intern.

Am recomandat companiilor cărora le asigurăm asistenţă pe zona de instruire a personalului pe implementarea Legii Whistleblowing să trateze distinct cele două categorii de personal, întrucât în sarcina echipei de preluare şi răspuns intră mai multe atribuţii.

Important de menţionat este faptul că planul de acţiune are implicaţii pe zona de consultare cu reprezentanţii salariaţilor/ sindicatul, astfel că devine obligaţie legală pentru companie de a-i informa pe aceştia cu privire la intenţia de a implementa o astfel de politică. Cu alte cuvinte, trebuie să aibă loc o consultare, anterior implementării, pentru a vedea dacă modul în care a fost conceput canalul de raportare este conform, ca metode de asigurare a securităţii datelor, modul de acces şi temeiul legal al prelucrării.

Sancțiunile prevăzute de Legea 361/2022

La o primă vedere, pare că legiuitorul a prevăzut sancţiuni relativ mici sau, în orice caz, nu atât de drastice, încât companiile româneşti să fie îngrijorate în caz că vor fi găsite cu lipsuri în aplicarea legii. Pentru cele trei mari obligaţii, sumele variază între 3.000 şi 40.000 lei care, în funcţie de dimensiunea companiei şi a cifrei de afaceri, pot avea (sau nu) un impact semnificativ. Dincolo de riscul unor măsuri punitive financiare, vorbim despre un risc mult mai mare, respectiv riscul reputaţional al companiei despre care se află că a încălcat prevederile legale în ceea ce priveşte integritatea companiei şi a angajaţilor săi.

Este fără îndoială faptul că un mecanism de raportare sigur și confidențial, creat şi oferit angajaților unei companii, va spori încrederea în cadrul organizațiilor. Acest lucru are ca rezultat un mediu de lucru mai deschis, transparent, promovează şi ajută la crearea unei culturi a integrității. Un raport de avertizare întocmit și transmis corespunzător poate oferi dovezile necesare, atunci când se efectuează investigații, privind practicile frauduloase sau alte comportamente neetice.

Asigurarea conformității cu legea privind protecția avertizorilor de integritate nu numai că asigură respectarea obligațiilor legale impuse organizaţiilor, ci demonstrează și beneficiile unei culturi a integrității pentru angajați, clienți, investitori și alte părți interesate




România, pe locul 3 în Top 500 cele mai mari companii din Europa Centrală și de Est, realizat de Coface

Provocările întreprinderilor din Europa Centrală și de Est (ECE) au fost determinate în ultima perioadă de o serie de dificultăți sectoriale, în ciuda redresării post-pandemie. Invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia a dus la crize umanitare și economice. „Acest lucru a determinat o creștere a costurilor, în special la mărfurile energetice, precum și o penurie de componente de producție și întreruperi în lanțurile de aprovizionare”, explică Grzegorz Sielewicz, economist regional Coface Europa Centrală și de Est. „În ciuda acestor provocări, regiunea ECE a reușit să înregistreze o creștere solidă a PIB-ului de 4% în 2022 (după 6,2% în anul precedent), susținută de stocurile în creștere și de o cerere internă robustă”, punctează specialistul citat, potrivit unui comunicat de presă.

În acest context, Coface lansează cel de-al XV-lea studiu anual al celor mai mari 500 de companii din ECE. „Top 500 ECE” clasifică companiile după cifra de afaceri și analizează factori suplimentari, precum: numărul de angajați, cadrul în care firmele operează, sectoarele de activitate, piețele, precum și după evaluările de credit Coface. Performanța economică a celor 500 de companii constituie un indicator reprezentativ al tendințelor pieței în întreaga regiune.

România ocupă locul 3, cu 60 de companii prezente în clasament

Anul acesta, România, cu 60 de jucători de top, a urcat pe locul 3 în clasament, înlocuind Ungaria. Cifra de afaceri a companiilor românești a crescut cu 44,1%, la 112,2 miliarde de euro, în timp ce profitul net a crescut cu 142,5%, depășind toate celelalte țări la acest nivel. Mineralele, produsele chimice, petrolul, materialele plastice și industria farmaceutică constituie sectorul cu cea mai mare pondere în ceea ce privește cifra de afaceri generată (32,0%). Acesta este urmat de utilități și servicii publice, precum și de comerțul nespecializat, cu o pondere în cifra de afaceri de 18,7%, respectiv 16,3%.

Top 500 ECE: creștere a cifrei de afaceri, a profitului net și forței de muncă

„Mediul macroeconomic și costurile ridicate au oferit un teren fertil pentru creșterea cifrei de afaceri. Rezultatele clasamentului celor mai mari companii din regiune confirmă această tendință”, adaugă Jarosław Jaworski, CEO Coface Europa Centrală și de Est, explicând imaginea pozitivă a studiului. Cifra de afaceri totală a celor 500 de companii a crescut cu 39,8%, până la 1,1 trilioane de euro, în timp ce profitul net agregat a crescut cu 46,5% la 54,75 mld. euro. În plus, cele 500 de companii au angajat 2,3 milioane de oameni (+3,5% față de 2021).

Compania poloneză PKN Orlen rămâne în fruntea clasamentului

Conform sursei citate, PKN Orlen rămâne neînvinsă pe primul loc, consolidându-și semnificativ poziția cu o creștere de 111% a cifrei de afaceri, după +52% în anul anterior. Alte companii precum RWE din Cehia (locul 2), compania multinațională de petrol și gaze MOL Ungaria (locul 3), compania maghiară MVM Energetika (locul 4), Skoda Auto din Cehia (locul 5), retailerul Jeronimo Martins Polska (locul 6) și compania poloneză de energie PGE (locul 7) și-au păstrat pozițiile în fruntea clasamentului. Toate aceste companii au înregistrat o cifră de afaceri mai mare în 2022, comparativ cu anul precedent, companiile de comercializare a energiei electrice precum RWE și MVM au raportat chiar o creștere de trei cifre a veniturilor. În schimb, sectorul auto a fost mai puțin reprezentat în top 10 în această ediție a clasamentului.

Unele companii și-au depășit competitorii și au demonstrat performanțe superioare față de anul precedent, beneficiind din plin de creșterea continuă a prețurilor mărfurilor. Este vorba de firme ce au ca obiect de activitate comercializarea și transportul de energie electrică, precum și de companii petrochimice, precum complexul energetic bulgar Maritsa Iztok 2 (locul 139) care a avansat cu 256 de locuri datorită creșterii cifrei de afaceri cu 199%, compania croată Petrol (locul 263), care a urcat cu 231 de poziții, compania lituaniană Ignitis UAB (poziția 80), care a urcat 214 de locuri, și compania românească Tinmar Energy (locul 165), cu +202 locuri în clasament.

Evoluții sectoriale: Schimbări în top 3

Cele trei sectoare cheie reprezentate de cele mai mari companii din regiune continuă să dețină o pondere considerabilă a veniturilor generate, de aproape 58%. Cu toate acestea, grupul sectorial fruntaș s-a schimbat. Creșterea prețurilor mărfurilor a dus la o evoluție pozitivă a cifrei de afaceri a companiilor care produc și comercializează energie. Așadar, sectoarele de utilități și servicii publice, precum și minerale, chimice, petrol, materiale plastice și farma au înregistrat cea mai mare creștere a cifrei de afaceri în 2022, de 64,1%, respectiv 60,9%. De asemenea, prețurile mărfurilor agricole și ale diverselor inputuri au crescut și ele, ca atare toate sectoarele au înregistrat o dinamică de creștere a cifrei de afaceri de două cifre, cu excepția construcțiilor care a raportat o creștere de 8,1%.

Conform Coface, sectorul minerale, chimice, petrol, materiale plastice și farmaceutic este din nou cel mai bine reprezentat în clasamentul Top 500 ECE. Acest sector a cunoscut cea mai mare creștere a profitului net (+100,5%), deoarece prețurile în creștere ale petrolului și gazelor naturale au prezentat oportunități de generare de profit prin marjele de rafinare, în ciuda provocărilor continue.

Sectorul utilităților și serviciilor publice a urcat de pe poziția a patra pe a doua, datorită creșterii excepționale a veniturilor (+64,1%). Față de anul 2021, acest sector și-a crescut reprezentativitatea în clasamentul actual cu 15 companii, realizând cea mai mare creștere dintre toate sectoarele. De precizat că multe companii de utilități și servicii publice sunt deținute de stat sau au statul în structura lor de proprietate.

Deși sectorul auto și transporturi rămâne printre sectoarele de top, acesta s-a confruntat cu provocări, inclusiv cu o scădere a cererii din cauza pandemiei și a întreruperilor lanțurilor de aprovizionare, ceea ce a dus la venituri reduse, în ciuda unei anumite creșteri a cifrei de afaceri și a profiturilor. Industria rămâne dominantă în patru țări: Cehia, Ungaria, România și Slovacia.

“Țările din ECE și-au menținut rolul de exportatori activi, în primul rând către Europa de Vest, și și-au extins exporturile către alte destinații prin transporturi directe și prin implicarea lanțului de aprovizionare. Cu toate acestea, principalul risc în 2023 este mediul economic extern dificil din Europa de Vest, în special în Germania, care poate afecta țările ECE din cauza activității economice slabe și a comerțului global scăzut”, explică Grzegorz Sielewicz. „În ciuda acestui fapt, se anticipează o revenire treptată în trimestrele următoare. În timp ce consumul gospodăriilor a fost afectat de inflație și de creșterea ratelor dobânzilor, este de așteptat să contribuie treptat la creștere, pe măsură ce dezinflația progresează și piața muncii rămâne puternică.”

“Dacă și situația economică externă se îmbunătățește, calea către redresare ar fi clară, iar țările din regiune ar putea înregistra din nou rate de creștere în concordanță cu potențialul lor. Totuși, lichiditatea corporativă ar putea fi afectată de o serie de provocări. Insolvențele au crescut deja odată cu încetarea măsurilor de sprijin și au depășit nivelurile pre-pandemie din cauza deteriorării macroeconomice”, adaugă Jarosław Jaworski. (C.Ș.)