Companiile care au obținut profit și au plătit impozitele aferente până în anul 2019 inclusiv și-ar putea reporta retroactiv pierderile din anii 2020 și 2021 într-o anumită limită ce va fi stabilită de fiecare stat membru în parte. Măsura, recomandată de Comisia Europeană, este parte a unei strategii mai ample, ”Impozitarea afacerilor în secolul XXI”, care urmărește alinierea cadrului fiscal cu realitatea economică și introduce o agendă fiscală pentru următorii doi ani. Comisia Europeană (CE) a dat statelor membre puterea de a redacta legislația de implementare cât mai aproape de realitățile bugetare pe care le experimentează.

“Este o măsură extraordinară, aplicată în special pentru a asigura, mai ales întreprinderilor mici și mijlocii, o susținere în redresarea economică, dar și pentru a elimina concurența neloială între companiile din statele membre”, arată Raluca Popa, Partener Asociat, Asistență fiscală și juridică, EY România, într-un material de opinie, dat recent publicităţii.

Potrivit recomandării Comisiei Europene, statele membre ar trebui să permită reportarea retroactivă a pierderilor fiscale, cel puțin pentru anul fiscal anterior declanşării pandemiei, adică cel puțin pentru 2019, însă statele membre pot prelungi această perioadă până la trei ani în urmă, permițând astfel companiilor să își compenseze pierderile din exercițiile fiscale 2020 și 2021 cu profiturile deja impozitate din anii fiscali 2019, 2018 și 2017. Mai mult, statele membre ar trebui să permită întreprinderilor să solicite imediat compensarea pierderilor pe care estimează că le vor suporta în anul fiscal 2021, fără a fi nevoie să aștepte până la sfârșitul anului.

Conform Ralucăi Popa, în prezent, anumite state membre au deja incluse în legislațiile naționale diverse măsuri pentru utilizarea pierderilor fiscale, cea mai comun întâlnită fiind reportarea acestora pentru următoarele exerciții financiare. De altfel, și România are o astfel de regulă care permite reportarea pierderilor realizare într-un anumit an fiscal pentru următorii șapte ani consecutivi.

“Ca măsură de politică fiscală în contextul situației generate de criza COVID-19, reportarea pierderilor pentru anii fiscali viitori este cea mai puțin eficientă, întrucât beneficiul lichidității se amână până la momentul când companiile vor deveni din nou profitabile”, arată specialistul EY România.

Pe de altă parte, reportarea retroactivă a pierderilor fiscale curente va genera imediat lichidități suplimentare pentru companii. Potrivit celor notate de Comisia Europeană, acest mecanism de reportare retroactivă are și beneficiul de a susține afacerile profitabile anterior crizei COVID-19, adică acele afaceri sănătoase care au avut de suferit ca efect direct al pandemiei. Conform sursei citate, Comisia Europeană recomandă statelor membre să limiteze valoarea pierderilor reportabile la maximum 3 milioane de euro, dat fiind impactul pe care bugetele naționale l-ar resimți.

Pentru a înţelege mai uşor cum funcţionează acest mecanism, Raluca Popa vine cu un exemplu simplu. “Dacă o companie A a avut în 2019 profit de 100 de lei și a plătit 16 lei impozit pe profit, iar în 2021 are pierdere tot de 100 de lei – conform propunerii CE, Compania A ar trebui să compenseze pierderea din 2021 cu profitul din 2019 și, astfel, să recupereze de la buget impozitul pe profit de 16 lei plătit în anul 2019”.

Potrivit specialistului EY citat, propunerile de implementare a măsurilor recomandate de Comisie ar trebui să fie discutate cu autoritățile europene până în ultimul trimestru al acestui an. Raluca Popa subliniază că multe țări europene au introdus deja în legislație astfel de prevederi sau au publicat proiecte de lege în această direcție şi vine cu exemplele Germaniei, Austriei, Poloniei şi Franţei.

Astfel, Germania permite reportarea nelimitată a pierderilor fiscale și, în anumite condiții, reportarea retroactivă pentru ultimul an până la 1 milion de euro. În plus, în contextul COVID-19, plafonul de raportare retroactivă a fost ridicat de la 1 milion la 5 milioane de euro pentru pierderile realizate în 2020 și 2021 și există deja propuneri legislative de ridicare a acestui plafon la 10 milioane de euro, se arată în materialul citat.

Conform Ralucăi Popa, pentru prima dată, autoritățile austriece au permis reportarea retroactivă a pierderilor din 2020, însă această regulă nu reprezintă o modificare permanentă a legislației fiscale, ci mai degrabă o oportunitate punctuală în contextul COVID-19, iar în Polonia contribuabilii ale căror venituri în 2020 au scăzut cu mai mult de 50% față de perioadele fiscale anterioare pot să folosească pierderile din anul 2020 contra profiturilor din anul 2019, prin depunerea unei declarații rectificative la anul 2019 (până la 5 mil. zloţi polonezi).

În ceea ce priveşte Franţa, în prezent, pierderile dintr-un anumit an fiscal (până la 1 milion de euro) pot fi folosite, în anumite condiții, pentru a compensa obligațiile fiscale din anul anterior, însă rambursarea efectivă a acestor sume se face pe parcursul a cinci ani. Există însă o propunere legislativă care permite utilizarea accelerată a acestor pierderi prin rambursare imediată.

În ceea ce priveşte Marea Britanie, proaspăt ieşită din UE, autoritățile fiscale au publicat un comunicat conform căruia perioada de reportare retroactivă se extinde la trei ani pentru pierderile înregistrate în perioadele fiscale încheiate între 1 aprilie 2020 și 31 martie 2022.

“În Romania, introducerea unor măsuri de utilizare retroactivă a pierderilor fiscale, în linie cu recomandarea Comisiei Europene, ar avea cu siguranță un rezultat pozitiv. Așa cum se întâmplă în general cu măsurile de utilizare a pierderilor, costul unei astfel de măsuri este doar o chestiune de timp – astfel, afacerile vor putea beneficia de lichidități acum, când au cea mai mare nevoie, și nu vor trebui să aștepte să își folosească pierderile împotriva unor profituri viitoare. Pe de altă parte, bugetul va încasa impozitul pe profiturile viitoare realizate de aceste companii”, este de părere Raluca Popa.

Pe lângă această măsură, cu evidente rezultate pozitive, după cum a explicat specialistul EY Romania, în cadrul strategiei ”Impozitarea afacerilor în secolul XXI”, Comisia Europeană propune, de asemenea, înlăturarea dezechilibrelor în finanțarea prin capital versus împrumut, în contextul în care criza pandemică a contribuit semnificativ la îndatorarea companiilor. “În prezent, regulile fiscale permit (în anumite limite) deducerea costurilor aferente finanțării prin împrumut, însă nu și în cazul finanțării prin capital. Propunerea Comisiei va încerca să înlăture acest dezechilibru, susținând astfel recapitalizarea companiilor vulnerabile financiar – o propunere în acest sens vă fi emisă până în trimestrul întâi 2022”, arată Raluca Popa.

De asemenea, până la finele trimestrului patru al anului 2021, va fi completată Directiva Anti-Evaziune Fiscală (ATAD 3), prin introducerea de noi reguli cu privire la utilizarea abuzivă a companiilor fără substanță – așa numitele căsuțe-poștale.

În plus, este inclusă şi o măsură (ce va fi emisă până în 2022) care prevede ca anumite companii mari, care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană, să își publice ratele efective de impozitare, adică impozitul efectiv plătit raportat la profiturile realizate. “O astfel de măsură va conduce la creșterea transparenței cu privire la impozitele plătite de companiile mari, va permite monitorizarea unor strategii agresive de planificare fiscală și va oferi factorilor politici o mai bună vizibilitate cu privire la contribuțiile fiscale ale companiilor multinaționale în Uniunea Europeană”, arată Raluca Popa.

Potrivit sursei citate, Comisia are în vedere realizarea, până în 2023, a unui nou cadru la nivel european privind impozitul pe profit sub titlul: „Afacerile în Europa: cadrul pentru impozitarea profiturilor” (BEFIT). Acesta se va baza pe o repartizare a profiturilor realizate pe baza unei formule și o bază de impozitare comună și va înlocui propunerea în așteptare pentru o bază de impozitare consolidată, CCCTB (common consolidated corporate tax base) care va fi retrasă.

C. ŞERBĂNESCU
cristina.serbanescu@ccib.ro

În calitate de asigurator, Coface vine în sprijinul companiilor cu noi instrumente de garantare care le vor ajuta să participe, în condiții de siguranță, la procedurile de achiziții publice. Potrivit unui comunicat de de presă emis de Coface, acest produs reprezintă alternativa optimă la scrisoarea de garanție bancară și este dedicat companiilor înregistrate în România/în alte state din Uniunea Europeană sau asocierilor de companii înregistrate în România sau în alte state din UE care derulează contracte de achiziții publice.

„Lansarea diviziei de Asigurări de garanții vine după un an marcat de provocări fără precedent și ca un pas firesc în dezvoltarea Coface pe piața din România. Continuăm astfel să sprijinim companiile prin servicii complexe de management al riscului, completând oferta noastră cu instrumente de garantare menite să vină în întâmpinarea nevoilor firmelor care participă la procese de achiziții publice. Acest produs este răspunsul și contribuția Coface la necesitatea firmelor de a participa în condiții de siguranță la depunerea ofertelor, încheierea și derularea acestui tip de contracte”, a declarat Eugen Anicescu, Country Manager, Coface România.

Orice companie care intenționează să încheie contracte cu statul este obligată să constituie garanția de participare la licitație și garanția de bună execuție. În acest context, Coface oferă două tipuri de garanții şi anume: asigurarea de garanție pentru participare la licitații şi asigurarea de garanție pentru buna execuție a contractului.

Asigurarea de garanție pentru participare la licitații reprezintă un instrument de prezentare a ofertei, care are drept scop protejarea autorității contractante (Beneficiar) față de riscul unui comportament necorespunzător al ofertantului (Asiguratului) pe toată perioada implicării sale în procedura de atribuire.

Asigurarea de garanție pentru buna execuție a contractului se constituie de către Asigurat în scopul asigurării autorității/entității contractante (Beneficiar) de îndeplinirea cantitativă, calitativă și în perioada convenită a contractului sectorial/contractului subsecvent. Această asigurare se adresează furnizorilor și prestatorilor de servicii, precum și companiilor de construcții.

“Asigurările de garanţii Coface reprezintă alternativa mai rapidă şi mai convenabilă faţă de scrisoarea de garanţie bancară. Prin acest nou produs răspundem nevoilor reale din piață și facilităm participarea companiilor la procedurile de achiziții publice oferind numeroase avantaje. Sunt încrezător că noua divizie va oferi suportul necesar, prin servicii specializate, în protecția și dezvoltarea afacerilor”, a adăugat Mihuț Mărculescu, Head of Bonding Department, Coface România.

Conform sursei citate, asigurările de garanții de la Coface: facilitează accesul la contractele de achiziții publice, protejează capitalul de lucru și lichiditățile companiilor si nu implică blocarea unor sume de bani sau a altor tipuri de active aflate în patrimoniul companiei, nu afectează gradul de îndatorare sau alți indicatori financiari analizați de bănci la nevoia de finanțare a capitalului de lucru, îmbunătățesc structura bilanțieră și ajută la utilizarea eficientă a resurselor companiei. (C.Ş.)

KPMG în România a lansat recent cea de-a VI-a ediție a „Ghidului privind detașarea internațională a lucrătorilor”, care include informații detaliate despre modificările aduse de Directiva 2018/957/UE privind detașările internaționale în fiecare stat membru, informează un comunicat de presă emis de companie.

”Scopul principal al acestui ghid este de a ajuta companiile să înțeleagă principiile generale privind detașarea transfrontalieră a lucrătorilor, precum și potențialele costuri și obligații suplimentare asociate detașărilor internaționale, pentru a putea planifica în mod corespunzător activitatea forței de muncă”, afirmă Mădălina Racovițan, Partener Consultanță Fiscală și Head of People Services, KPMG în România.

Deşi România a implementat Directiva amintită în legislația locală în august 2020 încă există neclarități cu privire la unele dintre obligațiile ce le revin angajatorilor. Prin urmare, chiar și într-un an de mobilitate redusă, detașările internaționale sunt încă un subiect important, iar această perioadă de „liniște” poate oferi angajatorilor timpul necesar pentru a-și reevalua programele de mobilitate internațională, pentru a analiza potențialele riscuri și pentru a gândi procese și proceduri prin care să asigure respectarea noilor reglementări

“Principala modificare este faptul că lucrătorii detașați nu mai au dreptul doar la un salariu minim, ci la o remunerație echivalentă cu aceea primită de un angajat local în țara în care își va desfașura activitatea. Acest lucru poate avea un impact semnificativ asupra costurilor suportate de angajatori, în special în acele țări în care remunerația este stabilită prin diferite contracte colective”, subliniază Mădălina Racovițan.

“De exemplu, în cazul unor angajați detașați din Franța în Romania, angajatorul francez va trebui să asigure acestor persoane cel puțin salariul minim stabilit la nivel național în România, adică 2.300 în cazul angajaților fără studii superioare, 2.350 lei în cazul celor cu studii superioare sau 3.000 lei în cazul persoanelor care lucrează în construcții. În schimb, în cazul angajaților detașați din România în Franța, angajatorul român va trebui să asigure un salariu de aproximativ 1.554 euro, acesta fiind salariul minim stabilit național în Franța, sau, dacă există un contract colectiv de muncă aplicabil industriei respective, va trebui să asigure venitul specificat în acest contract pentru angajații din categoria respectivă. De exemplu, în cazul construcțiilor remunerația, conform contractului colectiv aplicabil acestei industrii în Franța, poate ajunge până la 3.140 euro, în funcție de experiența angajatului respectiv”, explică specialistul KPMG citat.

Obligațiile de înregistrare sunt o altă problemă care ridică îngrijorări pentru angajatori și acum acestea au devenit și mai greoaie, deoarece sunt diferite în funcție de perioada de detașare. Prin urmare, Ghidul oferă și o imagine de ansamblu a modalităților de înregistrare disponibile în fiecare dintre statele membre. În majoritatea statelor există sisteme online care permit înregistrarea detașărilor transnaționale însă sunt și țări, precum România, în care inspectoratul teritorial de muncă trebuie informat printr-o notificare scrisă transmisă prin poștă sau e-mail.

Informațiile prezentate în “Ghidul KPMG privind detașarea internațională a lucrătorilor” se bazează pe un sondaj care acoperă aspectele referitoare la remunerație, obligații de înregistrare și alte cerințe de conformare aplicabile detașărilor internaționale în cadrul statelor membre ale Uniunii Europene, Marii Britanii, Spațiului Economic European și Elveției, valabile în luna martie 2021.

“Ghidul KPMG privind detașarea lucrătorilor” a apărut pentru prima dată în 2016 și, de atunci, KPMG monitorizează obligațiile companiilor legate de lucrătorii detașați în alte state membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European și Elveția, pornind de la nivelul salariului minim aplicabil și până la procedurile de înregistrare necesare în fiecare stat. (C.Ş.)

Deloitte România pentru cea de-a 22-a ediție a competiției Technology Fast 50 Europa Centrală, adresată companiilor locale mari și mici din domeniul tehnologiei, din sectorul public sau privat, care înregistrează o creștere accelerată. Potrivit unui comunicat de presă emis de companie, competiţia se desfășoară simultan în alte 17 țări din Europa Centrală, respectiv Albania, Bosnia-Herțegovina, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Kosovo, Letonia, Lituania, Macedonia, Moldova, Muntenegru, Polonia, Serbia, Slovacia și Slovenia, şi oferă atât companiilor mature, cât și celor emergente, o platformă prin care își evidențiază poziția de lider în domeniul lor de activitate.

Competiția Deloitte Technology Fast 50 Europa Centrală este un program care recunoaște cele mai dinamice 50 de companii din regiune în domeniul tehnologiei, în funcție de creșterea procentuală a veniturilor în ultimii patru ani și include companii din toate sectoarele conexe: comunicații, tehnologii pentru mediu, fintech, hardware, sănătate și științe medicale, media și divertisment, software.

Conform sursei citate, câștigătorii din acest an vor fi desemnați în funcție de creșterea veniturilor înregistrate în intervalul 2017-2020. Pentru a fi considerate eligibile în topul Fast 50 Europa Centrală, companiile trebuie să îndeplinească mai multe criterii financiare. Astfel, trebuie să aibă venituri operaționale anuale de minimum 50.000 de euro în primii trei ani (2017-2019) și de cel puțin 100.000 de euro în 2020, să aibă sediul central într-o țară din Europa Centrală și să dezvolte sau să producă tehnologii patentate sau să dețină drepturile de proprietate intelectuală asupra acestora.

„În ciuda faptului că a generat provocări și incertitudine fără precedent, criza sanitară a fost și un catalizator al procesului de transformare digitală, crescând apetitul companiilor atât pentru adoptarea, cât și pentru dezvoltarea de tehnologii capabile să modeleze lumea. În România, programul Technology Fast 50 Europa Centrală va reprezenta pentru mulți jucători o recunoaștere a stilului de leadership, a spiritului antreprenorial și a ambiției neîncetate de a reuși în vremuri în care domeniul tehnologiei a dat dovadă de vigoare”, a spus Andrei Ionescu, Partener coordonator Consultanță și Managementul Riscului, Deloitte România, și coordonatorul programului Technology Fast 50 Europa Centrală în România.

Potrivit Deloitte, din 2008, România a avut peste 30 de reprezentanți în clasamentul Fast 50, afaceri locale care au fost fie incluse printre cele 50 de companii care au înregistrat cea mai mare creștere din Europa Centrală, fie au primit distincții la categoriile speciale, precum „Rising Stars”. Printre acestea se numără UiPath, lider global în automatizarea robotizată a proceselor, companie recunoscută în 2017 cu premiul „Rising Stars”, și agenția de voiaj Vola.ro, premiată pentru „Cea mai mare creștere din Europa Centrală” în 2011 și deținătoarea poziției de lider pentru următorii doi ani consecutivi. În 2020, trei companii românești au fost recunoscute în cadrul competiției Deloitte CE Technology Fast 50 la categoria „Impact Star Award”: DCS Plus, Druid și Tremend.

Pe lângă categoria „Fast 50”, competiția include o categoria introdusă pentru prima dată anul acesta, „Companies to watch”, care prezintă companiile tinere și care nu îndeplinesc încă criteriile pentru clasamentul principal Fast 50, fiind împărțită în două subcategorii: „Investment Stars”, un clasament format din zece companii care au beneficiat de cele mai mari investiții în perioada 1 ianuarie 2018 – 31 mai 2021, și „Growth Stars”, un top care reunește primele zece companii care au înregistrat o creștere organică pe o perioadă de trei ani.

Competiția include și o recunoaștere specială, „Impact Stars” , care premiază companii ale căror produse sau servicii au un impact pozitiv asupra societății, mediului, diversității sau zonei de inovație.

Înregistrarea online și alte informații privind criteriile de eligibilitate sunt disponibile pe site-ul regional Technology Fast 50, aici, și pe site-ul local Deloitte, .

Perioada de înregistrare se încheie la 31 august 2021. Rezultatul clasamentului va fi anunțat în luna noiembrie 2021.

Lista câștigătorilor edițiilor precedente este disponibilă aici.