„Finanțarea prin programe multianuale, focalizarea strategiei pe dezvoltarea instituțională și clarificarea/armonizarea legislativă cu privire la activitatea de cercetare, trei direcții de acțiune ce pot da o șansă reală de dezvoltare cercetării românești“
interviu cu dr. ing. Cătălin NAE,
preşedinte-director general al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare
Aerospațială „Elie Carafoli” (INCAS)
Institutul pe care îl conduceţi are peste 70 de ani de tradiţie în inginerie aerospațială, fizica curgerii și aerodinamică aplicată. Ne puteţi da detalii despre câteva momente pe care le consideraţi hotărâtoare în istoria Institutului?
Istoria INCAS debutează după încheierea Celui De-Al Doilea Război Mondial, o dată cu pionierii activității de cercetare-dezvoltare care au pus bazele instituționalizate ale ceea ce înseamnă astăzi Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Aerospațială “Elie Carafoli”. Moștenim așadar o tradiție semnificativă, dar ne mândrim cu faptul că avem programe noi, adaptate cerințelor actuale.
Platforma Militari a fost înfințată în anii 50 și în prezent sunt reunite cele mai importante infrastructuri de cercetare pentru testare, dezvoltare, omologare și certificare de produse aerospațiale. Deci, practic, tot ce s-a produs la nivel național în domeniul aeronauticii militare și civile a trecut printr-un proces de certificare specific, iar infrastructura necesară a fost dezvoltată pe platforma Militari. Puțină lume știe că pe platforma Militari, pe lângă sufleriile aerodinamice există instalații de încercări structurale asociate dezvoltării de aeronave la scară reală, atât cu aripă fixă cât și aripă mobilă, precum și o serie de simulatoare de ultimă generație pentru sisteme de bord, avionică și realitate virtuală imersivă.
Astăzi, dispuneţi de o infrastructură unică, de importanță strategică națională, atât pe platforma din Militari, unde aveţi sediul central, cât şi la Strejnicu şi Măneciu. Care sunt “piesele de rezistenţă”?
INCAS se poate mândri cu Sufleria Subsonica si Sufleria Trisonică, singurele instalații de experimentare industrială de acest tip din România, certificate și omologate pentru activități de experimentare pentru aerodinamica si mecanica fluidelor în regim subsonic avansat, transonic și supersonic. lnstalațiile au fost construite pe platforma din București și sunt utilizate pentru dezvoltarea de configurații pentru aeronave și vehicule aeriene cu destinație civilă și militară. Ca urmare a modernizărilor efectuate în mod constant, instalațiile sunt capabile să asigure condiții de experimentare specifice curgerii laminare în regim de viteză mare pe configurații de dimensiuni medii precum și un nivel de turbulență foarte redus pentru acest tip de instalații. Prin modul de concepție și gradul de instrumentare existent, instalațiile au cele mai avansate capabilități Ia nivel mondial pentru investigarea câmpului curgerii pe machete de vehicule aeriene, de suprafață (inclusiv maritime), precum și pentru aplicații în domeniul construcțiilor civile.
În imediata vecinătate a aerodromului Strejnicu, jud. Prahova, INCAS deține Baza Experimentală pentru Analiza și Cercetarea Mediului Atmosferic (BECA), ce pune institutul pe harta centrelor de cercetare capabile de cercetări atmosferice de mediu și tehnologii „green”. BECA include o componentă la sol, precum și o componentă aeropurtată, formată în prezent din trei aeronave Britten Norman BN2 și aeronava – laborator aeropurtat Beechcraft King Air C90 GTx. Componenta la sol este reprezentată de clădirea de laboratoare, clădire cu trei etaje și un hangar tehnic, ce acomodează laboratoarele aeropurtate. Pentru activitatea bazei experimentale, laboratoarele au fost echipate cu o serie de instrumente pentru monitorizarea suprafeței terestre și analiza calității aerului.
La Măneciu, pot începe prin a spune că avem un colectiv de cercetători foarte tineri, entuziaști. Activitatea este în creștere, iar colegii noștri au înteles că viitorul este…în spațiu. În cadrul acestui proiect de colaborare cu ESA, INCAS a realizat o platformă reutilizabilă pentru testarea DTV, un aparat de zbor cu o structură modulară şi cu greutate redusă, capabil să decoleze şi să aterizeze vertical (VTOL). Acest aparat are rolul de a valida algoritmii de control avansaţi atât în faza de lansare cât şi de aterizare, eficienţa, precum şi fiabilitatea unui astfel de demers tehnologic. Am fost plăcut impresionat să descopăr ca site-ul oficial al Agenției Spațiale Europene a prezentat pe larg experimentele realizate la Măneciu, desi noi nu ne-am propus un astfel de demers de diseminare. ESA a dorit în mod real să arate aceste capabilități în contextul concurenței cu Statele Unite și programele lansatorilor privați, cum ar fi SpaceX.
De-a lungul timpului, INCAS a fost implicat în toate proiectele aeronautice majore la nivel național cu aplicații civile și militare. Care sunt proiectele-fanion ale INCAS?
Aș vrea sa menționez un fapt semnificativ și anume că toate aeronavele civile și militare cu certificat de tip au fost testate si dezvoltate în cadrul Sufleriei Subsonice și Sufleriei Trisonice de la INCAS. Principalii beneficiari sunt din industria aeronautică și spațială, precum și sectorul militar.
Am început cu aeronava IAR 93. Imaginați-vă că în 3 ani și jumătate (în contextul în care încă se lucra cu rigla de calcul, nu cu calculatorul) aeronava IAR 93 a zburat, un rezultat care din punct de vedere competitiv a însemnat foarte mult și vorbim despre o aeronavă care în continuare se află în serviciu, în Serbia.
Un produs succesor a fost, evident, prin prisma interesului național pentru un avion supersonic, IAR 99, trainer-ul românesc, singurul produs “de cercetare” din industria de apărare care se află în prezent în dotarea Ministerului Apărării. Noi suntem mândri că există acest program și în sfârșit avem lansat în mod oficial programul de modernizare al aeronavei IAR 99 Șoim. Acest program se derulează împreună cu Avioane Craiova – producătorul aparatului de zbor iar beneficiarul este Ministerul Apărării. Activitatea noastră de cercetare este cea care stă în spatele elementelor tehnologice care vor contribui la dezvoltarea acestui produs și, evident, ne dorim să avem un succesor pentru aeronava de școală si antrenament avansat.
Dar sunt și celelalte programe civile și militare de mare complexitate, mai puțin mediatizate pe plan național, dar cu un impact specific foarte important. Vorbim de rachete, vehicule fără pilot UAV, sisteme de supraveghere aeriană RPAS și de mobilitate aeriană urbană (UAM).
Și apoi, evident, prezența în principalele demonstratoare aeriene la nivel UE. Este remarcabilă asocierea cu BLADE – demonstratorul Airbus pentru aeronava laminară, precum și RACER – elicopterul compound de mare viteză.
Care sunt principalele axe ale activităţii dumneavoastră pe plan internaţional, ştiut fiind ca Institutul are un statut proeminent în derularea politicii Uniunii Europene în domeniul cercetării și dezvoltării aerospațiale şi este implicat în diverse proiecte de cercetare.
Evident că în sectorul aeronautic accentul a fost permanent către participarea în JTI Clean Sky. Suntem membri fondatori și core-partners, alături de marea industrie UE. Am menționat BLADE și RACER ca programe fanion (în fapt cele mai importante demonstratoare aeriene), dar sunt o serie de alte componente unde participăm activ în dezvoltarea de tehnologii avansate.
Totodată, după cum știți, România este membru ESA începând cu 2011. Acest lucru ne-a permis exploatarea superioară a resurselor internaționale în domenii majore de interes tehnologic, cum ar fi NGLS – New Generation of Launchers Systems, dinamica spațială avansată incluzând ansambluri de sateliți, până la sisteme de navigație și activități de observare a Pământului.
Mai mult, INCAS este membru cu drepturi depline a doua alianțe exclusiviste dedicate cercetărilor aerospațiale (STAI și EWA). Acest parteneriat strategic permite extinderea domeniului de aplicare a activităților curente de cercetare și dezvoltare în noi domenii de dezvoltare a cunoașterii (precum fizica curgerii multifazice, arderea și fizica plasmei) să fie extinse spre dinamica particulelor și interacțiuni fluid-structură complexe.
INCAS este şi un centru de testare şi certificare pentru produsele aerospaţiale unic în regiune. Ce poate face mai exact echipa Institutului pe acest segment de activitate?
Activitatea noastră se leagă primordial de participarea României la programele UE (cum ar fi H2020 și EDIDP) și ale Agenției Spațiale Europene – ESA. Pe partea aeronautică, INCAS este recunoscut ca centru de testare pentru aceste produse. Și să nu uităm de capabilitățile noastre de operare la Măneciu – Baza BECA.
Există de asemenea un program național coordonat de Agenția Spațială Română unde interesul nostru este să identificăm cum putem să ne integrăm în această mare familie a jucătorilor europeni din segmentul spațial, pe anumite nișe de competență. Zona pe care noi ca institut o abordăm este cea legată de microlansatori și vehicule spațiale. Având în spate această experiență a vehiculelor de mare viteză ne-am arătat interesul pentru misiuni sateliare. Cel mai reprezentativ este demonstratorul european capabil de decolare si aterizare verticală, un fel de SpaceX european să spun așa și în prezent INCAS se poate lăuda cu DTV, un demonstrator european, cu recuperare, dezvoltat de echipa de la Măneciu.
Care sunt principalii dumneavoastră parteneri?
Un succes major pentru INCAS este poziția de membru cu drepturi depline în EREA – Association of European Research Establishemnts in Aeronuatics, având ca parteneri prestigioase centre de cercetare din Europa: DLR – Germania, ONERA – Franta, CIRA – Italia, NLR – Țările de Jos, ILOT – Polonia și alte câteva https://www.erea.org/, iar la nivel internațional în IFAR – International Forum for Aviation Reserch, unde pe lângă partenerii europeni mentionați mai sus, INCAS colaborează și cu NASA –USA, JAXA – Japonia sau CAE – China https://www.ifar.aero/.
De asemenea, INCAS a încheiat mai multe parteneriate bilaterale cu instituții de cercetare de prestigiu din Europa. Acesta este cazul pentru memorandumul de înțelegere cu DLR din Germania, ONERA din Franța. Colaborăm cu Agenția Spațială Europeană (ESA), Institutul TsAGi din Rusia și de pe peste Ocean, NASA.
Aș dori să menționez și partenerii tradiționali de pe piața românească, Agenția Spațială Română – ROSA, AVIOANE Craiova, ROMAERO și COMOTI, cu care am colaborat de-a lungul ultimilor ani în cadrul mai multor proiecte.
Conduceţi Institutul din 2007. Care sunt principalele schimbări structurale de care sunteţi mândru? Care este cea mai mare realizare în calitate de preşedinte-director general?
Începând cu 2007, institutul a inițiat o strategie solidă pe termen lung pentru recunoașterea statutului și a capacităților de excepție ale României în industrie și științele aerospațiale, folosindu-se de infrastrucutura unică de cercetare: aici aș dori să menționez tunelele aerodinamice cu tehnologie “state-of-the-art” și competențele deosebite în domenii tradiționale în aviație și segmente de nișă de dezvltare la scara internațională.
În același timp, INCAS a devenit recunoscut ca un factor important de decizie politică în Europa și la nivel internațional în aviație, jucând un rol major în toate documentele programatice și viziuni dezvoltate în aeronautică și spațiu. Pot spune că o realizare decisivă a fost repoziționarea INCAS ca instituție de cercetare de drept public, ca INCD, coordonată de Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică, schimbare ce s-a petrecut în anul 2008, în urma reorganizării efectuate în baza HG 1463.
În prezent suntem în situația de a ne desfășura activitatea ca INCAS Grup. Astfel, alături de INCAS ca INCD, suntem împreună cu Aerospace Services și STRAERO, societăți comerciale unde INCAS este acționarul majoritar și care au un rol foarte bine determinat în capabilitățile unice pe care le oferă: operator aerian și autoritate de proiectare recunoscute de AACR și EASA. De asemenea, Aerospace Consulting este o entiate distinctă în INCAS Grup, capabilă să asigure valorificarea resursei umane și a potențialului unic al specialiștilor din sectorul aerospațial.
Iar ca realizare, este evident că am reușit să evoluăm în principal pe plan internațional. Suntem cel mai important institut din regiune, cu infrastructura integrată în evoluția și strategia mondială, precum și cu o poziție-cheie stabilă acolo unde contează, la vârful de decizie în programele strategice UE și internaționale.
Cum a fost anul 2020 pentru INCAS? Care a fost principala provocare?
Anul 2020 a fost un an plin de provocări pentru întreaga omenire și implicit pentru comunitatea de cercetare-dezvoltare. Am reușit să ne adaptam noii normalități, să depășim dificultățile ridicate de Pandemia de COVID-19 și să ne continuăm activitatea chiar și în aceste condiții vitrege. Anul 2020 a adus și noi oportunități, prin care am descoperit cum putem îmbunătăți colaborarea cu partenerii noștri, cum putem fructifica rezultatele celei mai importante resurse din cadrul industriei de cercetare-dezvoltare și anume resursa umană și am identificat noi oportunități pentru proiecte viitoare ce vin în sprijinul schimbărilor societale.
De asemenea, am organizat si participat la o premieră în lumea aviației, și anume Tandem Aerodays 2020 Berlin care s-a desfășurat pentru prima data în istoria acestui eveniment prestigios într-un format hibrid, predominant online. Evenimentul de la Berlin, al cărui partener am fost, a venit ca o continuare a unei alte premiere (regionale), Aerodays 2019 București, România fiind prima țară est-europeana care a găzduit o astfel de întâlnire în care se regăsesc cei mai importanți jucători din lumea aviației.
Totodată, am avut ocazia anul acesta să descoperim că cel mai probabil dezvoltările de UAM – Urban Air Mobility sunt viitorul pentru noi în aviația civilă regională. Alături de aeronavele în categoria GA – general Aviation, aparatele de zbor fără pilot sunt mai apropiate de capabilitățile noastre industriale și încercăm să promovăm o piață internă pentru acest gen de operațiuni. În această perioadă de Pandemie am oferit servicii de sprijin Ministerului de Interne și a sistemului național de urgențe. Pentru partenerii ISU am folosit drone destinate transporturilor speciale și am demonstrat autorităților viabilitatea unei astfel de abordări și un viitor foarte probabil pentru UAV-uri.
Am lansat la Măneciu centrul nostru de operațiuni tip UAM, o premieră în regiune. Avem deja experiența operațională acumulată în misiuni alături de ISU și MAI, dat mult mai relevant este succesul nostru în relația cu Ministerul Mediului si programele fanion – de exemplu LULUCF.
Ce planuri aveţi pentru acest an?
În 2021 ne-am propus să menținem standardele ridicate și să ducem la bun-sfârșit proiectele începute anterior. Anul acesta vom finaliza proiectul RACER, elicopterul de mare viteză, în colaborare cu ROMAERO, în care se creează premisele participării în parteneriate europene de anvergură si deschidem oportunităţi de colaborare în diverse proiecte ale H2020 şi implicit creştem implicarea României în cercetarea europeană la nivel inalt.
În cadrul Programului H2020, institutul nostru împreună cu ROMAERO București sunt parteneri asociați in cadrul JTI (Joint Technology Initiative) Clean Sky-2, considerat cel mai important program de cercetare-dezvoltare la nivelul Uniunii Europene pentru industria aeronautică (vorbim de un buget total Clean Sky-2 de 4 miliarde euro, cu finanțare UE de aprox. 2 miliarde euro). Proiectul RoRCraft/RACER este coordonat de INCAS și a demarat în 2015. Pe lângă activitățile de management INCAS realizează pachetul de lucru pentru design și participă la activitățile de fabricație, obținerea permisului de zbor și testarea la sol și în zbor. Spre sfârșitul anului estimăm că vom avea primele zboruri de test cu această aeronavă. Vă pot mărturisi că am și un mic regret, acela că ne dorim să avem produsele noastre. Evident că este foarte important să te alături jucătorilor externi care concep la un nivel foarte ridicat viitorul aviației, numai că în final producătorul este cel care “supraviețuieste”, de unde și interesul stringent ca România să aibă propriile produse. RACER este produsul nostru în acest moment.
Apoi, evident că dorim operaționalizarea la scară națională pentru centrul nostru UAM de la Măneciu. Alături de ISU și MAI, dar mai ales în perspectiva unei strânse colaborări instituționalizate cu Ministrul Mediului, dorim să avem un centru regional de referință pentru acest tip de servicii de lucru aerian în folosul cetățenilor.
Suntem de asemenea bucuroși că programul de modernizare pentru aeronava IAR-99 Șoim a demarat, unde suntem Autoritatea de Proiectare recunoscută de MApN și partenerul industrial AVIOANE Craiova. Este cel mai mare program de modernizare destinat sectorului aeronautic militar la nivel național în ultimii 30 ani, iar implicațiile pe termen lung sunt deosebite.
Iar la Măneciu – Prahova, suntem în situația de a integra un alt mare demonstrator – DTV și trecerea într-o nouă etapă pentru ADAMP. Sunt pași importanți pentru o integrare reală de capabilități la nivel ESA, concomitent cu asigurarea de finanțare pentru o nouă generație de cercetători pentru activitățile spațiale la nivel internațional.
Dar elementul de maxim impact este lansarea TGA – Technologies for Green Aviation, cea mai semnificativă investiție într-un centru de tehnologii pentru sectorul aerospațial în România, ca parte a POC Axa 1, program cu finanțare UE. Lucrările la această infrastructură de top au fost lansate la finalul anului 2020, iar finalizarea investiției este la sfârșitul anului 2022. Deci anul 2021 este cel mai important în acest demers, întrucât ne așteptăm să vedem un progres rapid și o desfășurare de forțe și resurse fără precedent în sectorul aerospațial în ultimii ani.
Dacă aţi fi ministrul cercetării, care ar fi primele trei măsuri pe care le-aţi lua?
Atingeți o problemă foarte sensibilă. Evident că interesul meu major este să pot contribui la o nouă viziune cu privire la activitatea de cercetare, la modul de finanțare, dar și la valorificarea acestei activități în folosul comunității. Din această perspectivă, o viziune integrată, cu introducerea conceptului de organizare ca Fundație Națională, cu finanțare în programe multianuale și relativ independente de sursa unică actuală – Bugetul de Stat, atragerea de finanțare privată prin mecanisme de piață, cu valorificarea statutului juridic non-profit și al legislației fiscale aferente, sunt chestiunile de fond. Este un proces complex, întrucât nu există masa critică și oportunitatea reală de transformare în prezent. Dar aceasta este calea de urmat. Și evident, atunci nici nu am mai discuta de poziția de ministru, întrucât sistemul este de cu totul altă natură.
În prezent (sau pe termen scurt) nu este posibil ceea ce am menționat anterior. Dar totuși, ipotetic vorbind (din prisma rolului pe care cred eu că trebuie să-l joace un astfel de ministru), există o serie de priorități obiective. Aș selecta trei direcții deosebit de importante, de natură să ne dea o reală șansă de dezvoltare în interesul societății românești :
- Finanțarea prin programe multianuale reale. Este mult de discutat pe această temă, dar elementul de bază este programul multianual cu finanțare competitivă, capabil să ofere stabilitate sistemului, cu eliminarea birocrației administrative și diminuarea rolului actual pe care Ministrul de Finanțe îl are indirect prin Legea Bugetului.
- Focalizarea strategiei pe dezvoltarea instituțională, cu 3 piloni : dezvoltarea patrimoniului, programe/politici publice de dezvoltare (inclusiv resurse umane) și valorificare a rezultatelor cercetării, respectiv instituirea unei agenții de finanțare autentice. Aș fi deosebit de interesat să văd că reușim să acumulăm valoare în sistem și să exploatăm valoarea adaugată prin programe independente, într-o piață concurențială.
- Clarificarea/armonizarea legislativă cu privire la activitatea de cercetare, de la măsurile cu privire la TVA, la impozitare, la facilitățile de export, până la modul de asigurare a resurselor financiare prin creditare. Este revoltătoare situația actualâ, când, chiar cu prezentul statut de INCD – foarte generos si stimulativ, realitatea economică este puternic distorsionată și potențialul avantaj competitiv este distrus prin actualul Cod Fiscal și altele asemenea.
Ar fi trei direcții de acțiune conjugate prioritare. Este clar însă că masurile necesare de implementat nu țin de voința directă a unui ministru. Poate fi promotorul unei direcții coerente, însă necesită o voință politică și capacitate de decizie ce depășește nivelul ministerial de bază…
Apoi, restul ține de micro-management. Acolo este loc pentru de toate. Și lozinci, și limbaj de lemn, orgolii profesionale, lupte de tip sindical, raportări statistice, festivități. Nu asta aduce valoare în sistem, ci dimpotrivă, o consumă. Or, eu cred în sistemul de cercetare și valoarea adaugată asociată, deci aș face ce am zis mai sus.
Cristina Șerbănescu
cristina.serbanescu@ccib.ro