“Încurajez antreprenorii să aibă încredere în arbitraj!”

image_pdfimage_print

interviu cu av. Octavian POPESCU, preşedinte interimar al Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț şi Industrie a Municipiului București

De ce ați ales Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț şi Industrie a Municipiului București pentru a vă dezvolta profesional în domeniul arbitrajului?

Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț şi Industrie a Municipiului București este o instituție de referință în România, care face onoare fiecărui profesionist ce vrea să își dezvolte abilitățile și cunoștințele în domeniu.

Curtea de Arbitraj are o foarte bună reputație profesională instituțională și deopotrivă a arbitrilor, are experiență îndelungată în domeniu (poate cea mai îndelungată), profesioniști adevărați care pot fi mentori atât pentru cei aflați la început de drum, cât și pentru cei experimentați.

Oamenii evoluează permanent și învață în fiecare zi. Fie că sunt pe băncile facultății, fie ca au 20 de ani de experiență într-un anumit sector/domeniu/arie de practică, fie ca sunt spre finalul carierei. Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț şi Industrie a Municipiului București reunește personalități remarcabile, figuri cheie pe piață, cunoscute și recunoscute local sau regional și mă bucur că am ocazia de a fi alături în fiecare zi de cei mai buni, de a ne perfecționa cu toții și de a contribui la promovarea în București și în România a acestui mecanism eficient de soluționare alternativă a disputelor.

Acum trei ani, la conferința de lansare a Curtii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț şi Industrie a Municipiului București le spuneați oamenilor de afaceri prezenți următoarele cuvinte: “Aveți încredere în arbitraj pentru că merită!” De ce merită să fie aleasă această formă de soluționare alternativă a litigiilor? În aceeași apariție publică spuneați că nu va imaginați o justiție a viitorului fără arbitraj. Argumentați, vă rog.

Deși extrem de recunoscut pe plan internațional, pe plan intern, din păcate, arbitrajul este încă prea puțin utilizat, atât de către profesioniști, cât și de mediul de afaceri și prea putin accesat pentru rezolvarea diferendelor comerciale. Totuși, instituția arbitrajului comercial prezintă avantaje incontestabile, reprezentând o alternativă mai rapidă (de multe ori și mai ieftină) de soluționare a unei dispute decât înaintarea litigiului spre soluţionare în faţa unei instanțe de judecată care vine cu deficiențele inerente unui sistem complex cum este cel de justiție.

Avantajele pe care acest mecanism alternativ de soluționare a disputelor le conferă sunt numeroase și includ:

  • confidențialitatea – spre deosebire de litigiile tradiționale, soluționate de către instanțele de judecată de drept comun, arbitrajul comercial, deopotrivă național și international, este guvernat de principiul confidențialității, toate informațiile cu privire la dispută și parţi, ședințele de dezbateri, conținutul dosarelor și hotărârile Tribunalului Arbitral sunt confidențiale. Astfel, în ipoteza în care există informații sensibile, secrete comerciale care trebuie protejate sau orice alte subiecte cu privire la care se dorește păstrarea confidențialității, arbitrajul este o opțiune mai potrivită pentru soluționarea respectivei dispute decât instanțele naționale de drept comun.
  • consimțământul părților – un arbitraj nu poate fi inițiat decât dacă se bazează pe consimțământul părților exprimat în mod valabil în scris printr-o clauză compromisorie sau compromis, prin care părțile de comun acord aleg să soluționeze o anumită dispută individualizată sau orice dispută prezentă sau viitoare, născută dintr-o relație contractuală, prin intermediul arbitrajului. Astfel, parteneriatul este caracteristica principală a arbitrajului, aceasta alternativă fiind expresia voinței ambelor părți de a cădea la înțelegere.
  • celeritatea – conform legislației naționale, orice litigiu se soluționează în termen de cel mult 6 luni de la constituirea Tribunalului Arbitral; trebuie precizat însă că termenul de soluționare depinde foarte mult și de complexitatea speței și miza disputei, părțile de comun acord putând agrea depășirea termenului legal. Pe de altă parte, dacă în arbitrajele naționale, termenul de 6 luni este un termen realizabil, în dosarele de arbitraje internaționale, atât comerciale, dar mai ales investiţionale, deși celeritatea este dezirabilă, soluționarea acestora durează mult mai mult de 6 luni, părțile având la dispoziție o durată de timp generoasă pentru a-și organiza o pregătire și apărare efectivă și eficientă în raport și de natură, dimensiunea și complexitatea disputei.
  • efectele hotărârii arbitrale – un dosar arbitral se finalizează prin pronunțarea unei hotărâri arbitrale, care este definitivă și obligatorie pentru părți. Hotărârea arbitrală poate fi atacată doar prin acțiune în anulare pentru motivele limitativ prevăzute de lege.
  • flexibilitatea – un alt principiu fundamental care guvernează acest mecanism de soluționare alternativă a disputelor este principiul flexiblității. De regulă, părțile au o libertate mare și o implicare activă în ceea ce privește recurgerea la arbitraj, determinarea instituției care va administra procesul sau optarea pentru un arbitraj ad hoc; desemnarea arbitrilor și a regulilor arbitrale conform cărora se va desfășura procedura sau ce dovezi urmează să se administreze. Astfel, spre deosebire de dreptul comun, care impune reguli stricte și rigide cu privire la procesul civil și desfășurarea acestuia, în cazul arbitrajului părțile au o mai mare implicare în organizarea și desfășurarea procedurii arbitraje, justificat de faptul că însăși recurgerea la arbitraj de bazeaza pe voința părților liber exprimată;
  • și nu în ultimul rând, costurile – în cazul arbitrajului domestic taxele sunt mai reduse decat cele de timbru, percepute de instanțele de drept comun.

Ce fel de litigii se pot soluționa prin arbitraj? Ce entități se pot adresa Curții de Arbitraj?

În principiu, orice litigiu se poate soluționa prin această modalitate alternativă de soluționare a disputelor cu excepția celor care sunt date în competența exclusivă a instanțelor de judecată, respectiv cele care privesc starea civilă, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorală, relațiile de familie sau drepturi asupra cărora părțile nu pot să dispună.

În ceea ce privește persoanele/entitățile care se pot adresa Curții de Arbitraj, răspunsul este, de asemenea, unul generos; orice persoană care are capacitatea deplină de exercițiu poate să recurgă la arbitraj, încluzând nu doar persoanele fizice și juridice, dar și statul și autoritățile publice numai dacă sunt autorizate prin lege sau prin convenții internaționale la care România este parte.

Referindu-mă cu precădere la persoanele juridice, la arbitraj pot apela toate firmele, indiferent de mărime sau dacă una dintre părțile implicate are sediul în România sau în străinătate. În România, în funcție de cauzele care conduc la folosirea arbitrajului comercial, există trei categorii de companii interesate de această procedură. Prima este reprezentată de firmele din domenii care apelează la arbitraj în mod tradițional, precum fostele companii de comerț exterior sau cele care activează în transportul maritim. A doua categorie cuprinde firmele obligate să accepte clauze compromisorii pentru a începe sau a menține relațiile comerciale cu parteneri externi care impun clauză compromisorie în contractele încheiate. Ultima categorie este formată din firmele care folosesc arbitrajul pentru că îi descoperă avantajele.

În sinteză răspunsul însă este mult mai simplu: oricine poate apela la arbitraj.

Ce ar trebui să aibă în vedere un antreprenor pentru a putea să-și soluționeze eventualele diferende prin arbitraj?

Fără dubiu, antreprenorii ar trebui să ia în calcul avantajele incontestabile ale acestui mecanism, unele dintre cele menționate și mai sus, care sunt legate în principal de rezolvarea mai rapidă și mai puțin formală a unei dispute decât în față instanței de judecată de drept comun. Prin arbitraj, litigiile interne sunt rezolvate în maximum șase luni de la constituirea tribunalului arbitral, dacă părțile nu au convenit prelungirea acestui termen, care poate fi încuviințată de Tribunalul Arbitral o singură dată cu cel mult 3 luni.

Apoi, hotărârea arbitrală este obligatorie pentru părți. Acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale, precum și motivele pentru care se poate ataca o hotărâre arbitrală cu acțiune în anulare sunt limitativ prevăzute de lege și nu se poate ataca fondul cauzei. Și costurile legate de taxe sunt mai mici decât într-o instanță de judecată de drept comun, deoarece în România cuantumul taxelor arbitrale este mai scăzut, comparativ cu cel al taxelor judiciare de timbru.

De asemenea, procedura arbitrală asigură confidențialitate. Ședințele se desfășoară cu ușile închise și la acestea participă, în afară de arbitri, bineînțeles, numai părțile implicate sau reprezentanții acestora. Pregătirea specializată a arbitrilor este un alt motiv pentru care se apelează la abitrajul comercial, deoarece există riscul ca în cazul instanțelor de drept comun să nu fie înţeleși anumiți termeni specifici unui anumit domeniu.

Cum a evoluat activitatea de arbitraj în ultimii ani, pe plan intern și internațional? Din ce domenii provin cei care apelează la arbitraj?

România are încă puţin de recuperat la acest capitol comparativ cu alte țări din Uniunea Europeană în ceea ce privește gradul de utilizare, încredere și deschidere față de arbitraj, în pofida faptului că această formă de soluționare a litigiilor oferă, deseori, rapiditate și costuri mai reduse comparativ cu instanțele naționale. Arbitrajul, comparativ cu situaţia actuală, dispune de o bogată tradiție și a avut rezultate excepționale, raportat la școala românească de arbitraj. Arbitrajul a cunoscut, începând cu anii ‘90 o permanentă tendință ascendentă și progres. Curtea locală de arbitraj are în administrare mai multe dosare, mai mari, mai valoroase, și în urmă eforturilor susținute în direcția corectă, se va ajunge la o mai mare încredere în acest tip de soluționare a diferendelor.

De regulă, la arbitrajul comercial apelează companiile cu activități în domeniul transporturilor, energiei, asigurărilor, construcțiilor, din ce în ce mai prezentă fiind zona IT, dar și altele relevante din perspectiva dezvoltării în perioada actuală.

Nu am niciun dubiu că trendul se va menține ascendent și în perioada următoare, în special în contextul pandemiei Covid-19, fiind de așteptat ca recurgerea la arbitraj să fie din ce în ce mai curajoasă și implicit să consemnăm o practică mai bogată a instituțiilor care administrează astfel de dispute.

Cât durează, în medie, soluționarea prin arbitraj a unei cauze comparativ cu soluționarea în instanța de drept comun și care sunt costurile asociate?

Cu certitudine, soluționarea unui litigiu prin intermediul arbitrajului este mult mai eficientă, durează mai puțin și presupune costuri mai reduse, comparativ cu judecata în față instanțelor naționale, unde este de notorietate aglomerația instanțelor și termenele extrem de lungi de soluționare a unui dosar.

Raportat strict la arbitraj, durata și costurile trebuie să țină cont de mai multe variabile, dar și de curțile unde se desfășoară.

Ca regulă generală în cazul arbitrajelor naționale, Codul de procedură civilă stabilește un termen de maximum 6 luni pentru soluționarea dosarului arbitral, calculat de la data constituirii tribunalului, cu excepția cazului în care părțile au stabilit altfel.

Care este forță juridică a hotărârilor arbitrale?

Hotărârea pronunțată de un Tribunal Arbitral, prin care s-a soluționat litigiul, este obligatorie pentru părțile litigante, care sunt obligate să respecte dispozițiile acesteia. Prin urmare, legea conferă forță juridică obligatorie hotărârilor arbitrale chiar de la comunicare, neexistând posibilitatea atacării acestora prin căi ordinare de atac, acestea putând fi supuse doar acțiunii în anulare pentru motive limitativ prevăzute de lege.

Natura obligatorie a hotărârilor arbitrale este inerentă conceptului de arbitraj. Arbitrajul se bazează pe un acord între părți și acest acord include și o promisiune de a respecta soluția dispusă de Tribunal. Totuși, în cazul în care partea care a pierdut procesul nu aduce la îndeplinire de bună voie prevederile hotărârii, aceasta poate constitui titlu executoriu și este supusă executării silite în condițiile legii.

Astfel, legea conferă legitimitate atât procedurii arbitrale, cât și soluției dispuse de tribunal, care beneficiază de un cadrul legal suficient de elaborat pentru asigurarea respectării acesteia și aducerii la îndeplinire în caz de nevoie prin utilizarea forței coercitive a statului.

Cât de des sunt contestate hotărârile tribunalului arbitral și care este procentul de anulare a hotărârilor arbitrale de către instanța statală?

Mă bucur să pot spune că noi, Curtea de Arbitraj Comercial București avem un procent de 100% hotărâri menținute. Nu am avut nicio hotărâre în ultimii 5 ani care să fi fost anulată de instanța de judecată.

Apoi, cu titlu general, trebuie precizat, cu referire la limitele controlului de legalitate ce urmează a se exercita de către instanțele de judecată, că acțiunea în anulare constituie o cale de control judecătoresc asupra hotărârii arbitrale cu două obiective bine determinate, respectiv: conformitatea hotărârii arbitrale cu convenția arbitrală și respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil astfel cum acestea sunt consacrate de legislația națională.

În practică, este dificil ca o instanță să anuleze o hotărâre arbitrală dată cu respectarea rigorilor legii, aceasta fiind semnificația termenului obligatoriu în arbitraj. După cum am menționat deja, arbitrajul este mai puțin costisitor, consumă mai puțin timp și este mai puțin formal decât soluționarea litigiilor în instanță, conducând între altele la o degrevare a instanțelor naționale deja extrem de aglomerate.

Astfel, incidența motivelor de anulare va fi examinată în mod serios de către instanța de judecată investită cu o acțiune de control judiciar, iar în cazul netemeiniciei acestora va refuza anularea unei hotărâri arbitrale, procedându-se, după caz, la încuviințarea executării silite a acesteia. O posibilă excepție apare atunci când o hotărâre sau o decizie de arbitraj este anulată deoarece încalcă ordinea publică. Cu toate acestea, aceste motive pentru răsturnarea unui hotărâri arbitrale nu au fost avansate foarte des și au avut succes doar în câteva cazuri.

Prin ce se deosebește desfășurarea unui arbitraj la București de unul derulat în străinătate?

În mod normal, diferența care se face între arbitrajul intern și cel internațional vine din perspectiva regulilor sub care se desfășoară arbitrajul. În rest, lucrurile ar trebuie să fie relativ similare.

Un arbitraj intern se referă la probleme pur naționale sau interne. Aceasta înseamnă, în termeni generali, că toate aspectele procedurii de arbitraj sunt legate de o singură jurisdicție. De exemplu, naționalitatea părților, legea de reglementare a contractului, locul de executare a contractului și faptele care au dat naștere litigiului vor fi toate legate de aceeași jurisdicție.

Un arbitraj internațional, pe de altă parte, va ajunge dincolo de granițele unei singure jurisdicții. În linii mari, determinarea caracterului internațional al unui arbitraj va avea în vedere următoarele aspecte: natura litigiului (arbitrajul este considerat internațional dacă disputa privește activitatea comercială transfrontalieră); naționalitatea părților (se are în vedere arbitrajul ce implică părți având naționalități diferite) sau o combinație a celor două, care conferă, de asemenea, caracter internațional disputei și reclamă folosirea arbitrajului internaţional.

Revenind acum la întrebarea adresată, deși în principiu instituția arbitrajului este aceeași, atât la București, cât și în străinătate, reprezentând o formă de jurisdicție alternativă la jurisdicția instanțelor judecătorești, ghidată după aceleași principii, există totuși câteva deosebiri semnificative între aceste două categorii de proceduri.

Prima deosebire și poate cea mai semnificativă se referă la costuri. Astfel, dacă taxa administrativă pentru înregistrarea unui dosar arbitral la Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București este de 600 lei, în cazul dosarelor de arbitraj internațional, taxele administrative pot ajunge și la ordinul miilor de euro.

Cu titlu exemplificativ, taxa de înregistrare a unui dosar de arbitraj administrat de ICC este de 5000 USD, în timp ce taxa administrativă cea mai mare este percepută de ICSID pentru un dosar de arbitraj investional și este în valoare de 25.000 USD. Astfel, raportându-ne strict la taxa de înregistrare a dosarului, care conferă părților doar accesul la instituția arbitrală care administrează litigiul arbitral, se pot constata cu ușurință diferențele semnificative de costuri între arbitrajele naționale și cele internaționale.

Cea de-a doua diferență vizează competența de drept a instanțelor naționale de soluționare a acțiunii în anulare în cazul arbitrajelor naționale și necesitatea determinării unei astfel de instanțe în cazul arbitrajelor internaționale.

O a treia diferența este dată de complexitatea disputelor internaționale în raport de cele interne.

Arbitrajul internațional este un mecanism preferat de soluționare a litigiilor în tranzacțiile transfrontaliere. Acesta conferă părților autonomie și flexibilitate în soluționarea disputei și oferă un forum neutru, diferit de instanțele locale. Hotărârile arbitrale internaționale sunt mai ușor de pus în executare în mai multe jurisdicții spre deosebire de hotărârile arbitrale naționale sau ale instanțelor judecătorești care pot fi executate silit doar în limitele teritoriale care conferă jurisdicție acestora.

Precizați trei motive pentru care un antreprenor ar alege Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă CCIB.

Vă pot preciza chiar mai multe, însă cele mai importante sunt gradul înalt de profesionalizare al arbitrilor, care cunosc foarte bine sectoarele economice în care îşi desfășoară activitatea antreprenorii, celeritatea procedurilor, confidențialitatea acestora și mai ales flexibilitatea arbitrajului.

Altfel spus, vorbim despre calitatea hotărârilor arbitrale, buna reputație profesională a arbitrilor (atât români, cât și străini), dar și de stabilitatea instituțională. Încurajez categoric toți antreprenorii din România să aibă încredere și să apeleze la Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București.

Vă mulţumesc!

Cristina ŞERBĂNESCU
cristina.serbanescu@ccib.ro

Articole din aceeași categorie

Articole din aceeași ediție

Meniu