Las’ că merge și așa! Dar până când?

image_pdfimage_print

Ştim cu toţii că situaţia financiară a Primăriei Capitalei este departe de a fi una bună. Astfel, la finalul anului trecut, primarul general Nicuşor Dan declara că a găsit datorii curente de 3 miliarde de lei, adica trei sferturi din bugetul pe un an. În plus, conturile primăriei sunt blocate pentru investiţii, în condiţiile în care Bucureştiul se confruntă cu multe probleme, dintre care aş aminti: infrastructura necorelată cu dezvoltarea exponenţială a oraşului din ultimele decenii, managementul defectuos al traficului, gestionarea necorespunzătoare a deşeurilor, poluarea, deseori mult peste limitele admise, nenumăratele avarii în sistemul de alimentare cu apă caldă şi căldură.

Mă bucură faptul că edilul capitalei are parte de multă deschidere la Ministerului Finanţelor Publice, pentru o eventuală creştere a gradului de îndatorare al primăriei. Cred însă că, pe lângă aceste demersuri, este momentul ca primarul general să facă o analiză temeinică a eficienţei şi eficacităţii fiecărei entităţi din subordine şi să ia măsuri în consecinţă.

Am avut curiozitatea să studiez site-ul Primăriei Generale, secţiunea dedicată entităţilor subordonate. Printre altele: 10 companii municipale, 7 administraţii, precum și autorităţi şi centre de tot felul, toate cu organigrame stufoase, din care nu înţelegi mare lucru şi cu angajaţi plătiţi mult peste media din sectorul privat.

De exemplu, despre Administraţia Fondului Imobiliar (AFI) aflăm de pe site-ul https://afi.pmb.ro/ că “este un serviciu public de interes local, cu personalitate juridică, finanțat integral de la bugetul local al Municipiului București, desfășurându-și activitatea în limita competențelor stabilite de legislația în vigoare, hotărârile Consiliului General al Municipiului București și dispozițiile Primarului General. AFI are ca obiect de activitate administrarea, vânzarea, repararea și întreținerea fondului imobiliar aflat în proprietatea publică și privată a Municipiului București și în proprietatea privată a statului (fond dobândit în administrare în virtutea actelor normative în vigoare la data preluării)”.

Destul de simplu am aflat că, potrivit organigramei, sunt prevăzute 158 de posturi, dintre care 19 de conducere şi 139 de execuţie. În ceea ce priveşte salariile, conform grilei disponibile pe site-ul amintit, directorul general este remunerat cu 19.079 lei, din care 2.162 lei spor pentru condiţii vătămătoare, un director primeşte 16.826 lei, un şef de serviciu 10.928 lei, în timp ce un inspector de specialitate poate ajunge la 8.430 lei.

Însă, studiind site-ul amintit, nu am reuşit să găsesc, de exemplu, o listă a imobilelor şi spaţiilor aflate în administrarea AFI, nici a celor disponibile pentru închiriere sau măcar un anunţ de vânzare pentru vreun spaţiu, în conformitate cu Legea 550/2002, privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale.

Am descoperit în schimb că, potrivit bilanţului, la data de 30.09.2020, valoarea terenurilor şi a clădirilor din portofoliul AFI se cifra la 455,46 mil. lei (circa 94 mil. euro). De asemenea, AFI avea de încasat creanţe necurente (sume ce urmează a fi încasate după o perioadă mai mare de un an) în valoare de 530,43 mil. lei (circa 109 mil. euro) şi creanţe curente de 4,28 mil. lei (aproape 883 mii euro). La aceeaşi dată, instituţia avea datorii de 548,24 mil. lei (circa 113 mil euro), din care 544,98 mil. lei (circa 112,4 mil euro) datorii curente (sume ce urmează a fi plătite într-o perioadă de până la un an). Practic, datoriile curente sunt mai mari cu 89,52 mil. lei (adică circa 18,5 mil. euro) decât valoarea terenurilor şi clădirilor din portofoliul AFI. La o analiză simplă, instituţia, de sine stătatoare, este într-o situaţie financiară catastrofală, deşi stă pe o “mină de aur” – o parte deloc neglijabilă a spaţiilor comerciale aflate la parterul blocurilor.

Situaţia financiară a AFI arată că această instituţie este incapabilă să asigure o administrare eficientă a activelor. În plus, această abordare, a închirierii la sume modice, nu mai funcţionează şi se impune o schimbare de viziune. În opinia mea, este de dorit o analiză detaliată a contractelor încheiate, a felului în care interesele statutului au fost apărate, a nivelului chiriilor şi a modului în care s-au încasat acestea şi mă aştept ca primarul general să o solicite, mai ales că situaţia de la AFI nu este singulară.

Referitor la schimbarea de optică de care aminteam, în condiţiile în care există cadru legal, şi anume Legea 550/2002, scoaterea la vânzare prin licitaţie publică cu strigare a spaţiilor comerciale aflate în portofoliul AFI este o soluţie win-win.

În ceea ce priveşte Primăria Generală, pe de o parte, instituţia primeşte astfel o infuzie de fonduri de care are mare nevoie, pe de altă, parte diminuează cheltuielile. Revenind la cifre, potrivit bugetului aferent anului 2020, doar cheltuielile cu personalul AFI se ridică la 11,234 mil. lei (cca. 2,3 mil euro).

În ceea ce-i priveşte pe comercianţii bucureşteni, mulţi dintre ei, actuali chiriaşi în astfel de spaţii, sunt interesaţi să le cumpere, inclusiv în rate, la preţul pieţei, diminuat cu valoarea investiţiilor făcute. Alţii, îşi doresc să aibă acces la astfel de spaţii. În ambele cazuri, noii proprietari vor avea grijă de aceste active pentru că sunt “cartea de vizită” a afacerii lor şi, pas cu pas, “faţa”oraşului se va schimba. În ultimă instanţă, avem cu toţii de câştigat.

Este inadmisibil ca această soluție de vânzare a spațiilor să treneze în tot acest timp, activele fiind administrate de mulți ani cu nepăsare, incompetență și cu costuri foarte mari (cheltuieli cu personalul, de întreținere, bunuri și servicii etc.).

Până data viitoare, iubiţi Bucureştiul!

George VODISLAV
george.vodislav@ccib.ro

Articole din aceeași categorie

Articole din aceeași ediție

keyboard_arrow_up