Decizia României de a aloca cel puţin 2% din produsul intern brut (PIB) pentru înzestrarea armatei, din care o parte importantă destinată importurilor, poate constitui o şansă reală pentru producătorii autohtoni, prin prisma oportunităţii de a livra mărfuri şi servicii în baza unor comenzi directe venite de la armată, dar mai ales în cadrul operaţiunilor compensatorii referitoare la contractele de achiziţii din import.
Astfel, potrivit legii, cel puţin 80% din valoarea contractelor de achiziţii din import pentru nevoi de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ce depăşesc trei milioane de euro trebuie să se întoarcă în economia românească prin operaţiuni compensatorii. Dacă Legea Offset-ului ar fi aplicată “ca la carte”, în următorii cinci ani în economia românească ar trebui să se “întoarcă” cel puţin 10 miliarde euro. Vorbim, practic, de o medie anuală de 2 miliarde euro. Spre comparaţie, valoarea investiţiilor străine directe înregistrată în 2019 a fost de 5,3 miliarde euro, cea mai ridicată după anul 2008.
În condiţiile în care anul 2020 este un an deosebit de greu, care ne-a testat tuturor limitele, iar anii următori nu se prefigurează a fi cu mult diferiţi, este de aşteptat o scădere accentuată a acestui indicator. În acest context, este cu atât mai importantă tratarea cu maximă atenţie a oportunităţilor oferite de Legea Offset-ului, ca soluţie de revitalizare a industriei româneşti. Este o şansă care nu trebuie ratată, măcar acum, nici de companiile cu capital de stat din portofoliul Ministerului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri (MEEMA), nici de cele cu capital privat.
Acestea sunt şi motivele pentru care în ultima perioadă, unul dintre obiectivele noastre a vizat tocmai promovarea avantajelor aplicării Legii offset-ului la nivelul companiilor membre, dar şi nemembre, precum şi dezvoltarea unui dialog pragmatic şi deschis între reprezentanţii MEEMA şi comunitatea de business, pe tema valorificării acestor oportunităţi. Dacă MEEMA a fost receptiv la solicitările noastre, prin organizarea de întâlniri și discuții directe la nivel de ministru și secretari de stat, nu același lucru se poate spune despre alte ministere sau organisme ale statului implicate direct sau indirect în această problemă a offset-ului.
De ce nu a fost fructificată până acum această şansă? Din cel puţin trei motive. În primul rând, lipsa de claritate a legislaţiei de profil, care a condus, de exemplu, la contestarea anumitor achiziţii şi la clauze offset nerealiste. Pe lângă ambiguitatea actelor normative ce reglementează activitatea în domeniu pot fi semnalate şi anumite lacune ale acestora, exemple în acest sens fiind excluderea contractelor G2G, facută în perioada guvernului Boc, şi a contractelor aferente proiectelor de comunicaţii, din perioada guvernului Cioloş. În al doilea rând, promovarea defectuoasă la nivelul comunităţii de afaceri a acestei oportunităţi reale pentru dezvoltarea industriei româneşti, atât de stat, cât şi privată. Foarte puţini oameni de afaceri ştiu ce prevede Legea Offset-ului şi cum poate fi ea valorificată. Cei mai mulţi se gândesc că această clauză de offset se aplică doar întreprinderilor din industria de apărare, celor cu producţie specială. Ei bine, nu este aşa. Şi companiile industriale private pot intra cu succes pe această piaţă a offset-ului. În al treilea rând, personalul alocat gestionării problematicii complexe legate de contractele de offset a fost constant subdimensionat.
Până în prezent, firmele de stat au fost titulare în majoritatea contractelor cu clauză de offset, însă din păcate, în multe cazuri, nu au avut forţa necesară, nici personal înalt calificat şi au fost nevoite să apeleze la partenerii străini pentru derulare. Soluţia a fost să se asambleze în România componente aduse din vestul Europei. Deci, câştigul pentru economia românească, nu a fost unul semnificativ.
În acest context, implicarea puternică a componentei private a industriei, mai flexibilă, mai bine dotată din punct de vedere tehnic, tehnologic şi al resursei umane, poate conduce la creşterea sumelor “întoarse” în economia românească, ideal în urma unor operaţiuni de offset direct, fie că vorbim despre producţie realizată sub licenţă în ţara noastră, subcontractarea executării în România a unor elemente componente ale produsului ce face obiectul contractului, transfer de tehnologie sau cumpărarea de către partenerul extern a unor produse/servicii realizate cu echipamente, tehnologia sau produsele livrate în cadrul contractului, fără a neglija nici operaţiunile de offset indirect, în cazul în care, pe anumite paliere, din anumite motive obiective, nu este posibil un offset direct.
Deocamdată sunt puţine firme private implicate efectiv în derularea unor contracte ce conţin clauze offset; vorbim în special de subcontractare, însă industria privată românească este pregătită să intre în acest domeniu. Sunt multe companii interesate să se implice, în colaborare cu firme din sectorul industriei de apărare sau individual, în programele de apărare şi securitate naţională. Sunt companii cu potenţial din punct de vedere tehnic şi tehnologic, unele dintre ele certificate NATO, care pot să deruleze proiecte solide de cooperare industrială cu firme de profil din vestul Europei sau de pe continentul nord-american.
Pentru ca offset-ul să aducă în economia românească banii de care este absolută nevoie, sunt necesare patru condiţii: asigurarea unei legislaţii clare şi uşor de aplicat, în care procedura de compensare să se aplice la toate contractele de import de tehnica specială, funcţionarea eficientă a Oficiului de Compensare pentru Achiziţii de Tehnică Specială, realizarea unor programe multianuale coerente, a căror realizare să fie urmărită cu consecvenţă şi promovarea constantă şi ţintită a domeniilor prioritare ce beneficiază de derularea operaţiunilor de compensare, precum şi a modalităţilor de operaţionalizare a contractelor cu clauză offset.
Efectele benefice ale unei astfel de abordări asupra mediului economic autohton sunt multiple: dezvoltarea industriei româneşti, în general, şi a celei de apărare, în special; crearea de noi capacităţi de producţie şi de noi locuri de muncă; atragerea de capital străin; reducerea decalajului tehnologic comparativ cu ţările vestice; creşterea productivităţii în industrie; creşterea competitivităţii economiei româneşti; diminuarea deficitului balanţei comerciale.
Într-adevăr, am pierdut nişte ani, nişte şanse, dar cred că e timpul să învăţăm din greşelile noastre, să luăm cee ce este bun din experienţa altor state, Polonia fiind un exemplu excelent, şi să trecem la acţiune!
dr. ing. Costică T. MUSTAŢĂ
c.mustata@ccib.ro
