Companiile au la dispoziție, de doi ani deja, pe lângă planurile de acțiuni așa numitele „Stock Option Plans”, un alt instrument ce le poate ajuta să se diferențieze pe piață, să atragă și să-și păstreze angajații – schema de pensii ocupaționale. De ce nu îl folosesc? Potrivit Claudiei Sofianu, Partener, Liderul departamentului Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România şi a Cristinei Cristea, Senior Manager, Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România, din lipsă de claritate a cadrului fiscal și, până de curând, din lipsa unui administrator autorizat de fonduri de pensii ocupaționale. Specialiştii EY citaţi subliniază într-un material de opinie remis redacţiei că fondurile de pensii ocupaționale pot fi un vector de imagine puternic pe piața muncii şi o componentă foarte importantă de retenție, detaliu extrem de important pe o piață a muncii caracterizată, mai ales în această perioadă, de volatilitate și fluctuație.
Conform sursei amintite, structura de funcționare este, în fapt, foarte simplă – compania deschide un fond de pensii ocupaționale, în care varsă o anumită contribuție. Acesteia i se va alătura contribuția salariatului, dacă acesta dorește să participe. Angajatorul are, totodată, libertatea de a stabili cuantumuri diferențiate de contribuție proprie pentru fiecare angajat, în funcție de anumite criterii, cum ar fi vechimea, funcția deținută sau nivelul salarial, dar, odată ce decide să ofere pensii ocupaționale, angajatorul este obligat să ofere acest beneficiu tuturor salariaților și să vireze contribuțiile sale. Vreme de trei ani, banii sunt ai angajatorului și orice decizie de a părăsi firma în acest interval de timp duce la pierderea beneficiului. Dar, la finele celor trei ani, banii devin ai angajatului. Dreptul acestuia la pensia ocupațională se deschide, la cerere, începând cu data împlinirii vârstei standard de pensionare, cu respectarea condițiilor prevăzute de schemă și prospect și în conformitate cu legislația privind plata pensiilor private.
“În fond, nu vorbim despre o idee nouă – ci despre adoptarea uneia mai vechi (încă din 1917, Norvegia și Suedia lansau aceste scheme de pensii ocupaționale) – dar care și-a dovedit funcționalitatea”, se arată în materialul citat. Specialiştii EY România punctează că, în prezent, Germania, acoperă prin pilonul de pensii ocupaționale circa 60% din angajați. Olanda şi Danemarca, de asemenea, folosesc schemele ocupaționale pentru a crește valoarea pensiilor angajaților la momentul retragerii din viața activă, iar mai aproape de noi, în Polonia, încă de anul trecut, schema ar fi trebuit să poată fi accesată atât de angajații companiilor mari, cât și de cei ai IMM-urilor .
Revenind la România, Claudia Sofianu şi Cristina Cristea atrag atenţia că, din punct de vedere fiscal, Legea 1/2020, cea prin care sunt stabilite condițiile în care un angajator poate participa la asigurarea unor beneficii angajaților săi, care transpune, practic, o Directivă europeană, menționează că sumele reprezentând contribuțiile la fondurile de pensii ocupaționale sunt deductibile fiscal, fără să ofere, însă, detalii. Din păcate, la doi ani distanţă, lucrurile nu sunt mai clare, nici măcar pentru specialişti, care trag un semnal privind necesitatea clarificării unor aspecte deosebit de importante atât pentru angajatorul care decide să înfiinţeze un fond de pensii ocupaţional, cât şi pentru angajaţi. De exemplu, nu este clar dacă angajații pot beneficia de o bază impozabilă redusă la calculul impozitului pe venit şi nici dacă angajatorii pot acorda angajaților proprii alt tip de beneficii cu tratament fiscal favorabil (care să nu fie subiect de impozit pe venit și contribuții sociale).
Cum nota de fundamentare a Legii menționează că prevederile aplicabile deductibilității sumelor reprezentând contribuțiile angajatorului și ale angajatului, precum și plata beneficiilor se supun prevederilor Codului Fiscal, mediul de afaceri a așteptat entuziast și confirmarea unor astfel de prevederi.
Conform specialiştilor EY România, Codul Fiscal prevede tratamentul fiscal aplicabil contribuțiilor privind pensiile facultative – acestea nefăcând subiectul taxelor salariale într-o limită de deductibilitate de 400 de euro de persoană, însă aceştia se întreabă în materialul de opinie citat dacă “intenția legiuitorului a fost includerea contribuțiilor în cadrul pensiilor ocupaționale în același plafon neimpozabil. Să fi fost oare aceasta intenția? Sau doar includerea acestora în categoria veniturilor salariale și astfel urmând a fi considerate doar costuri deductibile la calculul impozitului pe profit?”
“Am sperat că normele metodologice vor aduce clarificări suplimentare privind tratamentul fiscal aplicabil însă, la doi ani distanță de la apariția legii privind pensiile ocupaționale și nici o lună de la apariția primului administrator autorizat din România, BCR Pensii, nu avem încă clarificări pe plan fiscal”, atrag atenţia Claudia Sofianu şi Cristina Cristea, care speră ca acest tip de beneficii să fie introduse în categoria celor neimpozabile.
“În vederea stimulării participării la fondul de pensii ocupaționale și a angajaților, aceste contribuții ar trebui și ele să fie incluse în categoria celor deductibile la calculul impozitului pe venit”, apreciază specialiştii EY România, care speră totuși ca “înregistrarea BCR Pensii ca administrator autorizat de fonduri de pensii ocupaționale să fie factor accelerator în clarificarea acestui aspect și emiterea normelor metodologice de aplicare a legii”.
C. ŞERBĂNESCU
cristina.serbanescu@ccib.ro
