Subiecte la zi – avizarea situaţiei de forţă majoră

image_pdfimage_print

În contextul actualei crize pandemice, multe companii s-au confruntat cu dificultăţi majore în desfăşurarea activităţii curente,
pe fondul măsurilor luate de autorităţi pentru
 limitarea răspândirii noului coronavirus.
În aceste condiţii, în spaţiul public au avut loc discuţii ample despre
noţiunea de forţă majoră, dar şi despre utilitatea obţinerii certificatului de forţă majoră. Pe aceste teme am stat de vorbă cu Cătălin MIHALACHE, avocat cu o experienţă de aproape 15 de ani în drept comercial şi civil.

Reporter: Ce este forţa majoră?

Av. Cătălin Mihalache: Conform art. 1351 alin. 2 din Noul Cod civil, forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil. Dacă legea nu prevede altfel sau dacă părţile nu prevăd contrariul, răspunderea este înlăturată. Prin urmare, părţile unui raport juridic pot fi debitorul şi creditorul obligaţiei devenită imposibil de executat. Debitorul este titularul unei obligaţii nascută valabil în temeiul unui contract sau în temeiul legii, iar creditorul este titularului unui drept născut valabil corelativ obligaţiei pe care o are debitorul. Obligaţia debitorului putea fi executată în condiţiile prevăzute de părți la începutul contractului sau pe parcursul contractului, dacă un eveniment extern voinței părților, imprevizibil și absolut invincibil și inevitabil nu ar fi intervenit în intenția de manifestare a debitorului în executarea obligaţiei. De menţionat că debitorul nu poate face nimic pentru a înlătura acest eveniment extern, care nu este în niciun fel rezultatul culpei acestuia, sau a neprevederii unor situații care ar fi putut să permită executarea obligaţiei care a devenit imposibil de executat.

Forța majoră poate exista în condițiile în care nu există culpa contractuală, iar evenimentul care constituie forță majoră a afectat direct îndeplinirea executării obligației, dar poate exista si atunci când evenimentul a afectat indirect, adică a afectat un terţ care avea o obligație legală față de debitorul care solicită analiza și eliberarea unui certificat de forță majora. Cu titlu de exemplu, în cazul unui debitor care la rândul său avea calitatea de creditor, i se opune forța majoră de către debitorul său de a cărei executare a obligației depindea propria obligație. Şi in această cauză se poate constata că debitorul – creditor se află într-o situație de forță majoră pe care nu o putea prevedea şi, la rândul său, este afectat de efectele evenimentului de forță majora ale debitorului său.

Reporter: Cine emite certificatul de avizare a existenţei unui caz de forţă majoră?

Av. Cătălin Mihalache: Potrivit art. 4 si art. 28 din Legea nr. 335/2007, acest certificat este emis de către camerele de comerţ şi industrie judeţene, de Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, precum şi de Camera Naţională, în cazul contractelor cu elemente de extraneitate.

Certificatul de forţă majoră este un act juridic civil unilateral, emis în condiţii de necontradictorialitate, pentru emiterea certificatului nefiind necesară o procedura contradictorie între partea care solicită şi partea căreia urmează a-i fi opozabilă. O dată emis intră în circuitul civil al actelor juridice şi este opozabil creditorului obligaţiei imposibil de executat.

Reporter: În ce condiţii se emite un certificat de avizare a unei situaţii de forță majoră?

Av. Cătălin Mihalache: Pentru a se putea elibera un certificat de avizare a unei situaţii de de forță majoră, emitentul certificatului verifică, în primul rând, raportul contractual care reprezintă izvorul obligației devenită imposibil de executat pe perioada de manifestare a evenimentului de forță majoră. Apoi, se verifică dacă părţile au prevăzut înlăturarea răspunderii în cazul intervenirii unui caz de forță majoră şi care sunt limitele și cazurile prevăzute, analizându-se caracterul enunţiativ şi nelimitat sau caracterul limitativ al cazurilor în care poate acţiona cu efect în înlăturarea răspunderii, precum şi condiţiile de solicitare a certificatului de avizare a situaţiei de forţă majoră. În plus, se verifică perioada de început a forței majore, persistenţa evenimentului şi perioada de încetare a evenimentului, precum şi efectele intervenirii cazului de forţă majoră în raportul contractual.

De asemenea, se verifică cauzele forţei majore şi se analizeză posibilităţile de înlăturare aflate la dispoziţia debitorului, luându-se în calcul comportamentul celui mai diligent debitor în situaţia dată, elementul declanşator şi efectele produse de evenimentul care constituie forţa majoră. Posibilităţile de înlăturare se vor verifica pe toată perioada manifestării acestuia, deoarece nu este suficientă analizarea acestor posibilități la data manifestarii acestuia, întrucât chiar manifestarea evenimentului sau reacția autorităților pot genera posibilităţi de evitare sau de limitare a efectelor produse de eveniment pe care debitorul trebuie să le ia în seamă, situaţie în care trebuie să facă dovada diligenţelor realizate în limitarea efectelor evenimentului de forţă majoră.

Nu în ultimul rând, se analizează comportamentul debitorului pe tot parcursul manifestării evenimentului de forța majoră, comportament care nu trebuie să fie pasiv. Debitorul trebuie să identifice soluții de executare a obligației sau de limitare a efectelor provocate de intervenţia forței majore.

În final, se analizează dovezile pe care se întemeiază cererea de solicitare a avizării forței majore. Documentele puse la dispoziţia emitentului trebuie să facă dovada legăturii de cauzalitate între evenimentul de forță majoră și imposibilitatea de executare a obligației.

După cum vedeţi, este vorba despre o analiză amănunţită şi complexă, care necesită timp, atenţie şi experienţă din partea celui care o face. În urma acestei analize, pe care specialiştii camerelor de comerţ o realizează pe baza documentelor anexate cererii de solicitare de avizare favorabilă a unui eveniment ca fiind de forță majoră, se emite certificatul.

Reporter: Care este „firul roşu” urmărit în analiza unui caz de forţă majoră?

Av. Cătălin Mihalache: Debitorul nu trebuie să aibă nicio culpă în apariția evenimentului de forță majoră, în sensul că nu trebuie identificată nicio acțiune sau inacțiune din partea acestuia care să fi putut conduce la apariția evenimentului care face imposibil de executat obligația debitorului.

Pentru a fi totul cât mai clar, acţiunea este atunci când prin fapta proprie sau a celor pentru care avea obligaţia de a răspunde, debitorul a cauzat apariţia evenimentului de forţă majoră, iar inacţiunea este atunci când prin faptul că deşi avea o obligația de abţinere, a ieşit din pasivitate, creând evenimentul de forţă majoră.

Reporter: Când începe şi când se consideră a fi încheiat evenimentul de forţă majoră?

Av. Cătălin Mihalache: Momentul de început al evenimentului de forță majoră este data la care, indiferent de diligențele efectuate, de măsurile luate anterior sau ulterior apariției evenimentului, debitorul este într-o imposibilitate obiectivă de a îndeplini obligația conform izvorului obligațional, iar momentul de încetare a obligației este acel moment când debitorul nu se mai regăseste în imposibilitatea de a executa obligația conform prevederilor contractuale.

Durata manifestării evenimentului de forţă majoră nu împiedică constatarea faptului că, în ceea ce-l privește pe debitor, nu-l mai afectează evenimentul, dacă pentru aceasta nu mai este imposibil de executat obligația, în sensul că nu este neapărat necesar ca durata în care este imposibil de executat obligaţia debitorului să se suprapună ca și întindere în timp pe durata manifestării evenimentului de forţă majoră.

Subliniez că forţa majoră nu se regăseşte doar în situaţii enumerate în lege, nici limitativ și nici enunţiativ. Fiecare parte are dreptul de a stabili care sunt situaţiile de forţă majoră care pot afecta la un moment dat executarea obligaţiilor. De asemenea, fiecare parte poate să excludă anumite situaţii în care deşi obligaţia poate deveni imposibil de executat, totuşi debitorul nu se poate prevala de îndeplinirea intocmai a obligaţiei, dacă nu se regăseşte în situaţiile stabilite de părţi convenţional.

În cazul în care părţile prevăd înlăturarea răspunderii în cazul intervenţiei forţei majore, dar nu indică situaţiile în care aceasta se consideră a se manifesta cazurile de forţă majoră, rămâne la latitudinea organului emitent al certificatului de forţă majoră să stabilească, în raport de natura obligaţiei cum şi cât (ca durată) a fost afectată îndeplinirea obligaţiei devenită, poate, la un moment dat, imposibil de executat.

Reporter: Vă mulţumesc!

A consemnat : Cristina Șerbănescu
cristina.serbanescu@ccib.ro

Articole din aceeași categorie

Articole din aceeași ediție

Meniu