Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București de astăzi este continuatoarea primei camere de comerț înființate pe teritoriul de atunci al României, în 1868, ca rezultat al concertării eforturilor comunității de afaceri din București, de a-și apăra și promova mai bine interesele și de a contribui la progresul economic al țării.
Apariția și dezvoltarea acestei camere de comerț coincide cu însăși perioada de creare a structurilor și instituțiilor statului și ale economiei moderne.
De la prima ședință de constituire a Camerei de Comerț București, la 28 ianuarie 1868, această instituție s-a transformat continuu pentru a răspunde nevoilor tot mai complexe ale comunității de afaceri, dar fără a se îndepărta de la misiunea sa, atât de clar formulată, încă de la început, de unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai comercianților români, C.A. Rosetti (1819-1885), figură reprezentantivă a culturii noastre:
“Corpul comercial suferă de lipsa unei autorități legale care să poată apăra cu putere interesele sale, care să poată lua inițiativă la îmbunătățirile trebuincioase, fără de care niciun progres nu e cu putință. Ministerul Finanțelor, de care atârnă comerțul și industria țării, nu poate (…) a se ocupa mai special de aceste reforme și îmbunătățiri, fiindcă îi lipsește timpul material și mai cu seamă fiindcă interesele comerțului și industriei nu sunt totdeauna compatibile cu interesele fiscului (…) Una dintre dorințele corpului comercial sunt înființarea (…) cât mai curând … a unei camere de comerț și industrie, care să aibă o acțiune independentă și o autoritate recunoscută, spre a putea apăra cu mai multă eficacitate interesele vitale ale tuturor ramurilor de industrie.”
Încă de la înființare, Camera de Comerț București nu s-a limitat la asumarea unei misiuni de reprezentare a intereselor grupurilor de comercianți și ale industriașilor sau de mediere a intereselor divergente ale acestora. Ea a acționat ca un adevărat motor de dezvoltare atât pentru actorii economici, cât și pentru organizarea instituțiilor statului, prin promovarea unor inițiative care au așezat pe baze moderne și profund europene industria, comerţul, funcționarea instituțiilor bancare și de credit, a sistemului de învățământ românesc.
Astfel, prin inițiativele sale legislative, Camera de Comerț din București a pus bazele unor instituții fără de care nu am concepe în prezent viața economică: Bursa și Registrul Comerțului.
De asemenea, Camera de Comerț București s-a aflat la originea adoptării unor legi importante: legile privind încurajarea industriei naționale, reglementarea relațiilor de muncă și a repausului duminical, privind mărcile de fabrică și de comerț, privind falimentul, concurența, alcătuirea tarifului de taxe vamale al României. Apoi, în 1924, în colaborare cu Uniunea Generală a Industriașilor din România, Camera bucureșteană inițiază un proiect de lege care pune bazele Creditului Industrial (forma de tip bancar menită să contribuie la finanțarea dezvoltării întreprinderilor de tip industrial). În 1926, la inițiativa camerei se introduce în Romania cecul poștal, ca modalitate de plată fără numerar – tot atâtea repere ce subliniază rolul hotărâtor avut la dezvoltarea țării.
În paralel cu acțiunea de modernizare legislativă, Camera de Comerț București a avut o contribuție importantă, în interesul general al clasei comerciale și al industriașilor, în procesul de formare. Astfel, aceasta se implică încă de la început în susținerea financiară a primelor școli comerciale și industriale din țară. Conform documentelor vremii, Camera de Comerț București a contribuit cu peste 16 milioane lei, în moneda timpului, la construirea și dotarea clădirii Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale (azi, Academia de Studii Economice), înființată prin decret regal în 1913. Camera se implică însă și în ridicarea și conducerea unor unități de învățământ proprii, ca formă de pregătire profesională de specialitate.
O altă axă a activității camerei a reprezentat-o activitatea de relații internaționale. Astfel, încă din primii ani ai înființării sale, Camera București a intrat în legătură cu instituții similare din străinătate, ceea ce a permis pe de o parte dezvoltarea activităților de comerț exterior, iar pe de altă parte adoptarea unor modele occidentale avansate de promovare economică.
Istoria Camerei de Comerț București se împletește cu însăși istoria României moderne, iar dacă inițiativele sale au izvorât din nevoile comunității de afaceri de a se adapta vremurilor, un rol major în susținerea acestor demersuri l-a avut Casa Regală.
Regele Carol I, el însuși un deschizător de drumuri, a susținut și încurajat activitatea camerelor de comerț. La ceremonia solemnă de inaugurare în 1911 a Palatului CCIB, în care își desfășoară și în prezent activitatea Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, Regele Carol I declara:
„Camerele de comerț și de industrie au dat Guvernului un prețuit sprijin, prin sfaturi luminate și lucrări însemnate. Am marea mulțumire a recunoaște că aceste sfaturi și lucrări au avut întotdeauna în vedere nu interese particulare, ci binele obștesc (…) Urez dar Camerei de Comerț și Industrie din Capitală (…) ca munca ei pe câmpul economic, de-a pururea inspirată de interesul general al țării, să fie spornică și rodnică”.
Activitatea Camerei a cunoscut în cei 150 de ani de istorie aceleași suișuri și coborâșuri ale timpului. Efortul de creare a unui cadru de reglementare modern ce a permis apariția unor instituții economice fundamentale a fost urmat de o intensă perioadă în care Camera a intervenit pentru apărarea libertății de inițiativă, pentru înlăturarea efectelor politicilor intervenționiste ale statului și pentru impunerea unor măsuri de ușurare a poverilor fiscale.
Asemenea unui seismograf ce măsoară mișcările în interiorul fluxului economic, Camera și-a asumat în prima etapă a existenței sale (1868 – 1949) și după anii `90 misiunea de mediator între stat și mediul de afaceri, ghidând activitatea de reglementare.
Totuși, pentru mai bine de 40 de ani, între 1949 și 1990, rolul consultativ al Camerei, de promotor al intereselor mediului de afaceri, de formator în domeniul comercial și industrial a fost deturnat și amputat de regimul comunist. Astfel, în februarie 1949 camerele de comerț au fost desființate. Singura organizație care a supraviețuit, însă având un obiect de activitate amputat, redus la susținerea comerțului exterior și fără posibilitatea de implicare în deciziile economice cu propuneri sau puncte de vedere, a fost Camera bucureșteană. Spoliată de proprietăți, cu o istorie trimisă la lada uitării, activitatea camerală s-a desfășurat în paranteza naționalizării și a socialismului. Singura activitate posibilă a fost promovarea în străinătate, acolo unde se permitea, a produselor și industriei românești centralizate.
Începând cu anii `90, după prăbușirea regimului comunist, activitatea Camerei bucureștene a căpătat noi dimensiuni, chiar dacă efectele dictaturii proletare au lăsat urme grele asupra acesteia, iar practicile camerelor de comerț europene moderne au fost putut fi cu greu reluate, în parte și din cauza evoluțiilor economice interne. Camera bucureșteană a pornit însă un șantier de reconstrucție, același în care a fost angrenată întreaga societate românească.
În mai 1990 au fost reînființate camerele de comerț, în același an în care vor apărea primele inițiative private și legea societăților comerciale. La câțiva ani distanță noi dispoziții legale vor reglementa activitatea unor instituții la apariția cărora Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București a contribuit semnificativ încă din a doua parte a secolului al XIX-lea: BNR, Registrul Comerțului, Bursa.
Privind din trecut spre viitor, rolul Camerei bucureștene nu s-a încheiat.
Un drum lung a fost parcurs, un drum la fel de lung și de sinuos rămâne în continuare de parcurs. Comunitatea de afaceri reunită în jurul Camerei bucureștene se află în fața unei noi provocări: aceea de a oferi companiilor din România instrumentele și soluțiile pentru a rezista în competiția globală, încurajând dialogul între diverșii actori implicați în activitatea economică și de dezvoltare a țării.
