Convenţia arbitrală se încheie în scris, sub sancţiunea nulităţii. Ea se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare denumită compromis.Validitatea clauzei compromisorii este independentă de aceea a contractului în care a fost înscrisă.

Convenţia arbitrală poate rezulta şi din introducerea de către reclamant a unei cereri de arbitrare şi acceptarea de către pârât ca această cerere să fie soluţionată de Curtea de Arbitraj Comercial Bucureşti.

În condiţiile legii sau ale convenţiilor internaţionale la care România este parte, statul şi autorităţile publice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale.

Persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate şi activităţi economice, au posibilitatea de a încheia convenţii arbitrale, în afară de cazul în care legea şi actul lor de înfiinţare sau de organizare dispune altfel.

Convenţia arbitrală exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti.