Palatul Camerei Bucuresti, bijuterie arhitectonica a capitalei

Palatul, edificiu de prestigiu al arhitecturii bucurestene a începutului de secol XX, este apreciat de specialistii vremii ca fiind „un monument de o majestate simpla si frumoasa, cu o fatada grandioasa, clasica si vie“.

Cu doua etaje înalte, mansarda, pod si subsol, palatul are o suprafata construita de 1957 mp. Cladirea are fatade monumentale, bogat decorate, frontoane rotunde, cornise întrerupte si mansarde cu lucarne.

Intrarea principala, pe colt, cu balconul curb scos în consola peste care domina un arc în plin centru, asemanator cu cel de la Casa de Depuneri si Consemnatiuni, formeaza elementul principal al edificiului.

Lui Emil W. Becker i se datoreaza „ornamentatia generala a fatadei noului Palat al Camerei de Comert“, dupa cum declara însusi autorul, cu mândrie, într-un interviu în mai, 1910.

 

Se remarca frontonul semicircular care are la centru, sus, un ecuson cu un cap de leu (basorelief), încadrat de doua personaje alegorice adosate, în stânga Industria (o femeie îmbracata în voaluri, ce-si sprijina mâna stânga pe coada unui ciocan), iar în dreapta Comertul (zeul Mercur, ce tine în mâna stânga caduceul, iar în dreapta o ancora). Personajele, realizate în piatra, ronde-bosse, la dimensiuni naturale, exprima noblete si gravitate.

Primele doua niveluri ale cladirii sunt tratate în bosaj, iar celelalte cu pilastri si capitele ionice. În ansamblu, se remarca o gradatie în tratarea arhitecturala a palatului, de la postamentul masiv din piatra la balustradele forjate ale balcoanelor etajului superior.

Fosta sala a Bursei, de forma elipsoidala, fosta sala a sedintelor Camerei, vestibulul, scara de onoare sunt realizate cu multa maiestrie.

Fosta sala de consiliu are plafonul si cele patru panouri de deasupra usilor decorate în maniera pictorului Boucher.

Atât pe exteriorul, cât si pe interiorul cladirii se poate identifica, cu usurinta, sigla Camerei de Comert, mai mult sau mai putin stilizata.