În 1904 George G. Assan, președintele Camerei de Comerț București, primit în audiență de Regele Carol I, aduce în discuție problema sediului Camerei. Majestatea Sa sugerează construirea unei clădiri proprii, promițând că Guvernul va oferi un teren într-o zona centrală.

Prin Legea 863/25.02.1906, „locul statului din colțul ce face strada Doamnei cu strada Vestei (actuala stradă Ion Ghica), rămas vilan pe urma dărâmării fostei clădiri a clucerului Bărcănescu, unde odinioară fusese așezat Senatul țării, în suprafață de 2215 mp, este dăruit Camerei, în vederea construirii Palatului propriu”.

Intrarea în posesie a terenului, atribuit din domeniul privat al statului, a fost condiționată, prin lege, de începerea construcției în cel mult 3 ani și de finalizarea acesteia în cel mult 7 ani.

La începutul anului 1907 se anunța în Analele Arhitecturii – Monitorul Licitațiilor concursul internațional pentru întocmirea planurilor Palatului Camerei București, premiile acordate fiind substanțiale. La concurs au participat arhitecți români, francezi, germani și austrieci, fiind prezentate 14 proiecte.

Câștigătorul concursului a fost declarat arhitectul Ștefan Burcuș. Arhitectului i se datorează, de asemenea, Palatul Artelor, construit de ing. E. Grant, Pavilionul Regal, Palatul administrativ din Craiova (actuala Prefectură), Catedrala Episcopală din Galați, proiectată în colaborare cu arh. Petre Antonescu.

Structura de rezistență a fost realizată din pereți de cărămidă specială și planșee din beton armat pentru a asigura stabilitatea la cutremur și protecția la foc. Cel care a întocmit proiectul de beton a fost inginerul Gogu Constantinescu, recunoscut ca teoretician al betonului armat și promotor al acestui tip de material.

„Pentru direcțiunea generală și controlul lucrărilor” se înființează o comisie formată din ing. George G. Assan, președintele Camerei de Comerț București, Sigmund Prager, Mauriciu Blank și ing. Nicolae Zanne. Lucrările sunt supravegheate de Toma Dobrescu, arhitectul Camerei.

După predarea proiectelor de arhitectură și rezistență se organizează licitația pentru execuția lucrării. Câștigătorii acesteia au fost desemnați antreprenorii Domenico Costa și Luigi Farabosco.

Lucrarea a fost estimată la 800.000 lei (aur).

Ceremonia așezării pietrei de temelie are loc la 11 mai 1908, în prezența reprezentanților Casei Regale, de față fiind toți miniștrii guverului Dimitrie Sturdza, prefectul județului și alți reprezentanți ai autorităților publice.

Cu această ocazie, George G. Assan, președintele Camerei de Comerț București a declarat: „Facă cerul ca piatra de temelie care se așază astăzi în zidăria noului Palat al comerțului și industriei din Capitală să constituie, în același timp, o nouă bază pe care să se sprijine viitoarea activitate a Camerei noastre, pentru ca de aici înainte, cu și mai multă tărie, cu și mai multă râvnă, să lucreze fără preget pe terenul dezvoltării și întăririi economice a țării”.

Cu același prilej, ministrul ad-interim la comerț și industrie, Anton Carp, subliniază: „Camerele de comerț trebuie să supravegheze necontenit mișcarea noastră economică, pentru a putea semnala răul când se produce și a se putea lua măsuri de îndreptare. Acest rol ar trebui să fie îndeplinit în special de Camera de Comerț și Industrie din București, care, fiind în centrul mișcării comerciale, este în măsură a urmări lucrurile cu mai mult succes”.

Cu ocazia începerii lucrărilor de construcție a sediului Camerei de Comerț și Industrie din București a fost bătută o plachetă, iar în fundația edificiului a fost zidit un document comemorativ.