Palatul Camerei București, bijuterie arhitectonică a capitalei

Palatul, edificiu de prestigiu al arhitecturii bucureștene a începutului de secol XX, este apreciat de specialiștii vremii ca fiind „un monument de o majestate simplă și frumoasă, cu o fațadă grandioasă, clasică și vie“.

Cu 2 etaje înalte, mansardă, pod și subsol, palatul are o suprafață construită de 1957 mp. Clădirea are fațade monumentale, bogat decorate, frontoane rotunde, cornișe întrerupte și mansarde cu lucarne.

Intrarea principală, pe colț, cu balconul curb scos în consola peste care domină un arc în plin centru, asemănător cu cel de la Casa de Depuneri și Consemnațiuni, formează elementul principal al edificiului.

Lui Emil W. Becker i se datorează „ornamentația generală a fațadei noului Palat al Camerei de Comerț“, după cum declara însuși autorul, cu mândrie, într-un interviu în mai 1910.

Se remarcă frontonul semicircular care are la centru, sus, un ecuson cu un cap de leu (basorelief), încadrat de două personaje alegorice adosate, în stânga Industria (o femeie îmbrăcată în voaluri, ce-și sprijină mâna stângă pe coada unui ciocan), iar în dreapta Comerțul (zeul Mercur, ce ține în mâna stângă caduceul, iar în dreapta o ancoră). Personajele, realizate în piatră, ronde-bosse, la dimensiuni naturale, exprimă noblețe și gravitate.

Primele 2 niveluri ale clădirii sunt tratate în bosaj, iar celelalte cu pilaștri și capitele ionice. În ansamblu se remarcă o gradație în tratarea arhitecturală a palatului, de la postamentul masiv din piatră la balustradele forjate ale balcoanelor etajului superior.

Fosta sală a Bursei, de formă elipsoidală, fosta sală a ședințelor Camerei, vestibulul, scara de onoare sunt realizate cu multă măiestrie.

Fosta sală de consiliu are plafonul și cele 4 panouri de deasupra ușilor decorate în maniera pictorului Boucher.

Atât pe exteriorul, cât și pe interiorul clădirii se poate identifica, cu ușurință, sigla Camerei de Comerț, mai mult sau mai puțin stilizată.