Medierea este modalitatea alternativă, voluntară, de soluţionare a conflictelor/ disputelor/ neînţelegerilor dintre două sau mai multe părţi, modalitate care presupune ca părţile să ajungă singure la o soluţie prin intermediul unui profesionist neutru şi imparţial – mediatorul, în cadrul unei proceduri aflate sub semnul confidenţialităţii.
De ce să alegi medierea?
RAPID
COSTURI REDUSE
FĂRĂ STRES
Medierea poate fi iniţiată chiar de părţile aflate în dispută sau doar de o singură parte, mediatorul având sarcina de a contacta toate părţile aflate în conflict şi a stabili coordonatele în timp şi spaţiu în vederea realizării procesului de mediere. Părţile, în funcţie de interesele şi nevoile lor, vor decide tranşarea conflictului pe calea amiabilă a medierii în propriile condiţii.
Întreaga procedură se desfăşoară sub semnul confidenţialităţii tuturor informaţiilor pe care părţile şi le aduc reciproc la cunoştinţă, întrucât legea impune mediatorului obligaţia păstrării secretului asupra acestora. Pentru părţi, păstrarea confidenţialităţii se realizează prin inserarea unor clauze de confidenţialitate în contractul de mediere sau prin semnarea unui acord de confidenţialitate de către părţile implicate în mediere, şi anume: mediator, părţi, avocaţi sau alte persoane care participă la mediere.
Mediatorul trebuie să respecte secretul oricărei informaţii confidenţiale de care ia cunoștinţă în cadrul activităţii sale profesionale, această obligaţie nefiind limitată în timp. În nicio împrejurare, un mediator nu poate divulga informaţii referitoare la identitatea părţilor, cazul mediat, argumentele aduse de către părţi, modul în care a decurs medierea, stilurile de negociere folosite de către părţi sau documentele deţinute de fiecare dintre părţi. Mai mult decât atât, nu doar mediatorul este ţinut de respectarea confidenţialităţii faptelor și împrejurărilor cunoscute în timpul medierii, dar și părţile sunt ţinute de această obligaţie.
Neutralitatea presupune obiectivitatea mediatorului raportată la conflictul/obiectul disputei parţilor şi, spre deosebire de instanţa de judecată, unde judecătorul pronunţă o hotărâre, adică decide asupra drepturilor deduse judecăţii, mediatorul lasă părţile să ajungă singure la o soluţie unanim acceptată, să negocieze singure asupra drepturilor lor, mediatorul neimplicându-se în decizia lor decât în limitele permise de lege.
Imparţialitatea impune mediatorului să abordeze un tratament echidistant, egal faţă de părţile din mediere.
Mediatorul facilitează comunicarea dintre părţi și sprijină soluţionarea disputei născute. El nu se comportă ca un judecător, ci sprijină părţile să discute deschis despre conflictul lor pentru a găsi o soluţie reciproc convenabilă și durabilă. Mediatorul foloseşte tehnici variate pentru a comunica împreună cu părţile şi pentru a le ajuta să ajungă singure la o înţelegere.
Specificitatea medierii o reprezintă caracterul personal al soluţiei, în sensul că permanent soluţia este a părţilor şi nu a mediatorului. Mediatorul ajută părţile să-şi gestioneze sentimentele, emoţiile şi priorităţile, astfel încât să poată ajunge la un compromis.
